Se plimba cu mine pe stradă. În pasul ei se citea un țopăit timid, semn al entuziasmului ce tot creștea și urma să dea pe dinafară. Privind-o, deja îl simțeam amenințând să umple și inima mea. Degetele ei au prins agil o șuviță rebelă și au adus-o înapoi după ureche. Nu mai știu încotro mergeam; … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Și te-ai dus…”