O zi de sărbătoare în Paltinu

(de Dragoș Huțuleac)

Am ajuns în curtea părintească în ajunul Duminicii Mari, exact când nanu Vasile și cu nana Vasilena le duceau alor mei crengi de mesteacăn ca să le pună la poartă. Le-am luat eu repede din mâinile lor și le-am pus la locul lor, nu de alta dar voiam să-i arăt lui tata că nici n-am intrat bine pe poarta casei că deja rezolvasem cea mai importantă problemă a zilei. Că nu se poată să fii păltinean și să te prindă Rusaliile fără crengi de tei sau mesteacăn la poartă. Te bate grindina de nu te vezi si pe de-asupra zânele cele rele îți fac farmece și îți tulbură casa. Deși între noi fie vorba, uitându-mă destul de des spre Opalnec, am văzut acolo numai zâne bune încă de mic copil care m-au tulburat tot timpul într-un mod plăcut și nu m-aș fi supărat defel să intru pe mâinile lor. Dar tata, fiind mai fricos în treburi de astea, a considerat că mai bine să nu ne riscăm și să punem crengile de tei unde trebuie an de an.

65490026_333671480893349_4257400883509198848_n (1).jpg
Casa părintească mai in primavara

A doua zi, mort copt, trebuia de mers la cimitir. Tradiția ne cere să ne cinstim înaintașii și poate nu atât tradiția, cât bunul simț. Și drept să zic, de asta iubesc Paltinu și păltinenii, pentru că în înțelepciunea lor au îmbrățișat modernitatea fără a se dezice de trecut. Tradițiile sunt încă vii în satul nostru și respectate cu sfințenie, iar costumele populare sunt îmbrăcate în zilele de mare sărbătoare atât de bătrâni cât și de tineri, cu bucurie și mândrie. Dar nu o mândrie prostească, ci o mândrie născută din demnitatea celui care cunoaște încă adevăratele valori ale vieții. O mândrie a omului gospodar care știe ca vara trebuie să-și facă sanie și iarna plug.

65446136_2360061187573920_7506631968935641088_n
Nanu si cu nana pregatiti sa mearga la biserica

Drept să zic, in ultimii 4 ani nu am mai ajuns la cimitir in Paltinu de Duminica Mare pentru ca mergeam la Botești, dar acum, având-o pe Miruna cu mine s-a trezit în mine un chef uriaș de a mă lauda cu dânsa-n satul natal, să mi-o vadă consătenii și în afara rețelelor sociale, așa că nu am ezitat: ne-am gatit și am pornit la drum.

65264785_2379346729016565_1404922478702100480_n
„Hadii, tatiiii!”

După un drum cu mici peripeții, pentru că fata tatei a desfăcut centura și s-a răsturnat din scăunel, am ajuns cu bine la biserică. Orice s-ar zice, pentru păltineni, biserica este o instituție extrem de importantă. De fapt, nu i-am simțit vreodată că o privesc ca pe o instituție, ci ca pe un fel de casă a tuturor, unde încape toată lumea și unde toți își primenesc și odihnesc sufletele. Credința îi unește și îi apropie unul de altul, oferindu-le totodată cele mai bune soluții la problemele cu care se confruntă zi de zi.

65481321_2219516944823023_2419900783496527872_n
…spre biserică

Am uitat să zic că Paltinu este un sat de etnici ucraineni. Avem plăcuțe bilingve și toată lumea vorbește în ucraineană, în afară de mine și maică-mea, dar cu toate astea, pe clopotnița bisericii și pe clădirea școlii flutură steagul României. Asta pentru că toată lumea înțeles că trebuie să iubească necondiționat această țară în care nimeni nu i-a discriminat vreodată. Pentru că s-au născut aici, pentru că au crescut aici, pentru că și-au întemeiat familii aici, pentru că și-au îngropat morții aici, pentru că România este pentru ei „acasă”.

65497343_1021331404924590_224446972185018368_n
Clopotnița cu steagul României

Ca să ajungi în cimitir, trebuie să urci. Cei morți urcă la cer, iar cei vii urcă dealul bisericii până în capăt. În mod oarecum ciudat, păltinenii au început să-și îngroape morții din vârful dealului. Drept să zic, așa sunt un pic mai aproape de cer, ca să nu mai vorbim de priveliștea care o au în jur, absolut minunată.

66014369_621326731685152_1263220087289020416_n
…cimitirul privit din vale-n deal…
65189693_2150489518382415_8266283998515298304_n
…si cimitirul privit din deal în vale….

Am avut bucuria să mă întâlnesc cu o grămadă de oameni dragi mie. Oameni de la care am avut ce învăța, oameni care m-au marcat într-u fel sau altul și care au contribuit la ceea ce sunt azi. Nu mă dezic deloc de obârșia mea țărănească și nu regret defel că am crescut la țară. Printre păltineni am fost ferit de ispitele fără rost ale modernității. Iar asta se datorează faptului că ei, cei din Paltinu, au avut înțelepciunea să ia din lumea asta în continuă schimbare numai ce le este de folos. Și asta au adus în sat. Nu au renunțat la valorile lor ancestrale de dragul „modei”. Au preferat să rămână ei înșiși într-o lume care aproape te obligă să fii mereu altul, promovând modele lipsite de profunzime sau moralitate. Și pentru că au reușit să evite această capcană, a înstrăinării de ei însiși, au reușit să rămână niște oameni frumoși, construind împreună o comunitate frumoasă, în care cuvântul dat e mai important decât orice act.

65604210_467109047386727_4563304998544343040_n
sfatul bătrânelor..

M-am întânit cu profesoara mea preferată de franceză, dna Crizantema, fiica ei și mama lui Cristi (la care m-am îmbătat prima oară, pentru că m-am dus să învățăm pentru o teză la matematică și am băut vișinată. Eram într-a VII-a)

65172713_353862838640035_2238818906393280512_n

M-am intersectat cu Nelu, primul meu coleg de bancă, din clasa I și l-am surprins urcând dealul alături de sotie, copil și mama sa. A rămas un om la fel de mișto, dar nu mai știu dacă joacă la fel de bine fotbal..

64788777_404123776897478_154629126282543104_n

…cu Irinel, la fel de glumeț…

65558341_1165836886941328_7907949714459328512_n

…cu Ioana, la fel de serioasă…

65261501_866682937038504_4351060195950985216_n

…cu Petruța, rămasă la fel de frumoasă, cu fiica ei și cu nenea Petrică Macovei…

(PS: când eram mici, aproape toți băieții urmăream de 1 Martie cui îi dă Petruța mărțișor cu inimoară. Il cam invidiam pe ăla, ca să fim drepți. Mie nu mi-a data niciodată, dar țin minte că în clasa I mi-a dat un mărțișor sub formă de stilou roz cu penița aurie. Poate de aici mi se trage cu scrisul…)

65841418_2879774028764198_1266003363535781888_n

….cu Ancuța și familia ei… Ancuța care în copilărie era confidentul meu cel mai de încredere și o sfătuitoare aproape la fel de buna ca sor-mea.

65243898_341067936567732_2086654193690476544_n

…cu mama Ancuței, tanti Ileana Mândrilă, care gătește extraordinar și are mereu pe buze o vorbă de duh…și sora lui Țucu…

65234670_382722322598115_9173461879765336064_n

….cu Mariusia, care m-a făcut bătrân dar care a rămas la fel de inimoasă ca în copilărie…

65707775_2346739985602129_9186130190747566080_n

…cu domnul Ilie Sauciuc, primul meu director de școală, actual inspector școlar de limbă și literatură ucraineană de la care am învățat că liderii nu țipă niciodată și că o discuție între patru ochi, e mai de folos decât 100 de observații făcute de față cu toată lumea…

65709592_311146899793086_8467826326722576384_n

…cu Ioana Cotlarciuc și familia ei. O fostă elevă extrem de talentată și cu mult bun simț, în care am încredere că va ajunge un solist cunoscut de muzică populară…

65313254_556766434853630_9005426214931791872_n

…cu Mădălina (aici chiar nu stiu daca nu o confund cu sora ei, Alexandra, că seamană teribil), Camelia și Ilie care demonstreză împreună ce spuneam mai devreme, anume că păltinenii sunt oameni grozav de frumoși…

65116853_376638806543576_5695160521787965440_n

…cu Vasile, care este cel mai pozitiv om cunoscut de mine…

66183871_1354326168054438_3193914195871531008_n

…si cu mulți, mulți, alții…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s