Cum ar fi viata de familie, fara internet?

Când merg la Botești, nu prea am semnal iar de internet nici nu se pune problema, cel puțin în casă. Afară am semnal bun sub nuc, mai este semnal unde începe arătura, în capătul grădinii și în ogradă, lângă șură. În capătul grădinii funcționează și datele mobile, ca să fiu sincer. În rest, sihastru! Nici nu pot cuprinde în cuvinte cât bine îmi fac cele două zile când sunt deconectat de la tehnologiile astea care mi-au acaparat existența.  Aur, nu altceva!

Fără internet, am timp să fac de toate. Și muncă fizică, și intelectuală, petrec mult mai frumos timpul cu cea mica și la finalul zilei sunt energic, în formă, capabil de multe alte chestii interesante dacă ar veni și nevastă-mea cu mine. Dar ea nu vine. O înspăimântă prea tare lipsa asta de tehnologie și absența restaurantelor.

În ultimul weekend am strâns 6 găleți cu nuci, cam un kg de măceșe, m-am jucat cu cea mica de a dormit 3 ore la amiază, timp în care aproape am dat gata o carte, am povestit cu bunică-mea, am carat apă de la tanti Viorica, m-am plimbat prin grădină și pe uliță cu cea mica făcând tot soiul de planuri. Amândoi am avut pofta de mâncare de râs și a râs inclusiv bunica cu noi cum n-a mai făcut-o în ultimii 3 ani, de când i-a ars cealaltă casă.

Culmea e că fără internet, timpul aproape că trece la fel ca în copilărie, când aveam vreme să fac de toate. Acesta este și motivul pentru care m-as muta la Botești și mâine, chiar dacă nu sunt toate gata: să mai câștig timp. Pentru că în oraș, pierd timp și îl pierd total nefolositor. Înclusiv pentru Miruna ar fi incredibil să poata sta toată ziua afară, fără să trebuiască s-o supraveghez non-stop, să o pot implica în multitudinea de activități agricole și gospodărești de pe lângă casă, să putem ține un cățel, o pisică, găini, un porc (recunosc că porcul e mai mult pentru mine) și câte și mai câte. Ne-am apropia mult mai mult și sunt convins că așa aș crește un copil mai sănătos din toate punctele de vedere. Doar că nu ne putem muta doar noi doi. Avem nevoie și de sprijinul mămicii în acest demers, sprijin de care încă nu ne bucurăm. Dar ar fi superb să facem pasul acesta. Copilul s-ar bucura de o copilărie adevărată, noi de o viața adevărată și numai când mă gândesc cât de mult ne-ar apropia unii de alții cina luată în fiecare seară împreună, salivez. Salivez la gândul că în sfârșit am fi o familie și nu doar niște străini care își dau binețe seara când intră în casă. Pentru că ziua, nu ne prea intersectăm. Ori ca familia să fie familie, trebuie să se intersecteze mai des și să facă mai multe lucruri împreună. Ori asta e valabil pentru toți, nu doar pentru noi. Numai că în ce privește înstrăinarea la care ne-a dus rețelele sociale, viața de oraș, alergatul după bani, suntem cel mai la îndemână exemplu.

(de Dragos Hutuleac)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s