O călăuză pierdută pentru totdeauna

La mai bine de un an de la trecerea preotului Petru Gavril din Lămășeni la cele veșnice, de ziua sa de nume, am primit pe adresa redactiei un articol scris de un fost elev de-al său, Scurtu Narcis Alexandru, din Mihăești, comuna Horodniceni. Asta ne demonstrează că părintele Gavril a rămas încă viu în memoria celor care l-au cunoscut și că probabil numele său va dăinui mulți ani înainte în inima enoriașilor. Vă reproducem emoționantul text:

O lacrimă se prelinge uşor pe obrazul nostru ori de câte ori îi vedem fotografia,  îi auzim numele sau aşteptăm să intre în clasă, dar e atât de greu să aştern pe hârtie câteva cuvinte despre cel care a fost părintele Gavril. De ce? ……. Poate pentru că e încă foarte greu să acceptăm că nu va mai veni la ora de religie, că nu-l vom mai vedea păşind calm pe holurile şcolii, că nu va mai fi aici, în biserică, alături de noi la slujbă.

În sufletul nostru de copii, va rămâne mereu amintirea profesorului nostru de religie, un om blând, inteligent, care ne povăţuia mereu, care ne-a insuflat dragostea pentru Dumnezeu şi pentru Biserică, dar şi o persoană deschisă şi cu simţul umorului care transforma mereu lecţiile în poveşti de viaţă şi ne făcea să regretăm că ora de religie se termină atât de repede.

Îmi amintesc cu drag de vocea minunată pe care o avea şi de minunatele colinde care ne încălzeau sufletele în apropierea Crăciunului  sau de cântecele religioase şi patriotice pe care le intonam în timpul orelor sau la diferite activităţi făcându-ne parcă să uităm că suntem la şcoală. Cred că sunt printre noi mulţi copii care se pot mândri că au învăţat de la Părintele Petru cântece şi rugăciuni pe care le intonăm împreună aici în Biserică sau elevi care au pătruns alături de Domnul Profesor în tainele picturii pe sticlă. Mulţi elevi au câştigat premii cu diferite icoane pictate sub îndrumarea dumnealui şi chiar au participat la tabere religioase. Da, era un om modest căruia nu îi plăcea să se laude cu reuşitele sale.

Mereu mă voi bucura că am avut şansa de a-i fi elev. Cred că am învăţat de la dumnealui, în primul rând, ce înseamnă să fii OM. A fost un exemplu pentru noi de om, de om care ştie ce înseamnă respectul, iubirea, iertarea şi care îşi făcea cu dăruire meseria de preot şi de profesor. Cred că Dumnezeu avea nevoie acolo sus de un suflet ca al lui şi mai cred că nici Părintele Petru nu ne va uita şi că vom fi mereu ocrotiţi şi călăuziţi.

Dumnezeu sa te ierte Călăuza noastră te vom iubi mereu și vei rămâne în sufletele noastre”

(de Scurtu Narcis Alexandru)

 

scurtu
Scurtu Narcis Alexandru -autorul articolului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s