„Îmbracă-te în doliu, frumoasă Bucovină,
Cu cipru verde-ncinge antică fruntea ta;
C-acuma din pleiada-ţi auroasă şi senină
Se stinse un luceafăr, se stinse o lumină,
Se stinse-o dalbă stea!”
(Mihai Eminescu)
Acestea sunt versurile scrise de Luceafărul poeziei românești, la moartea profesorului său bucovinean, Aron Pumnul. Cred că sunt potrivite și astăzi, la trecerea la cele veșnice a ÎPS Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuțiului.
Este extrem de greu să găsești cuvintele potrivite in acest moment trist pentru întreaga creștinătate, marcat de trecerea spre cele veșnice a celui care vreme de 29 de ani s-a aflat în fruntea clerului bisericesc bucovinean și care și-a închinat întreaga viață ortodoxiei, Înaltpreasfințitul Pimen.
A slujit biserica, ca un adevărat Apostol vreme de 67 de ani, cu dragoste de Dumnezeu și oameni. Pentru unii dintre noi creștinii a fost un adevărat model, pentru alții a reprezentat un slujitor al bisericii, dar indiferent de situație, acest OM rămâne un adevărat simbol al Bucovinei, un OM care ne-a marcat tuturor existența într-un fel sau altul, un OM care a marcat nu numai istoria acestui ținut binecuvântat și chiar al țării. Pentru asta trebuie să-i cinstim și să-i prețuim memoria.
Am convingerea că nu avem căderea de a-i judeca trecutul. În fond, după cum zicea Oscar Wilde „Orice sfânt are un trecut și orice păcătos are un viitor.” Avem, în schimb, datoria de a rămâne oameni, iar omenescul din noi înțelege această pierdere ca o despărțire dureroasă de sacralitate . Pentru că Arhiepiscopul Pimen reprezenta legătura simbolică a acestui pământ, în care cu toții ne vom întoarce la vremea noastră, cu sacrul divinității.
Personalitatea sa va face parte pentru totdeauna din sufletul Bucovinei, marcând pentru veșnicie destinul acestei zone.
A lăsat în urma sa adevărate pilde de credință, înțelepciune, perseverență, smerenie și dăruire față de credincioși și lumea bisericească, fiind toiagul de care s-a sprijinit credința ortodoxă când a fost lovită de asupririle acestui secol încă neînțeles pe deplin.
Îi mulțumim pentru tot ce ne-a dăruit de-a lungul vieții sale, pentru tot ce ne-a învățat, sperând să ne ierte dacă i-am greșit cu ceva și ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-l așeze de-a dreapta Sa, spre odihna lui veșnică.
Senator,
prof. Virginel Iordache
Jurnal de Bucovina 
Gândindu-mă la ce-a fost în trecut,
Iubita mea-i o sfântă şi-o sărut.
Eu, deşi drac, mă consolez uşor:
Sunt, cum s-ar zice, om de viitor.
Aceasta este epigrama scriitorului Oscar W. care a inspirat citatul ce nu stim sigur dacă îi aparșine lui.
ApreciazăApreciază