Taxa pe comoditate

Adevăru-i că suntem și foarte comozi. Am comandat două meniuri ale zilei de la un restaurant din Suceava si mi-a venit comanda în aproximativ o oră și jumătate. În timpul acesta, reușeam să gătesc eu aceleași mâncăruri și ieșeam și mai ieftin. Hai că poate dura cu 30 de minute mai mult, pentru că urăsc să curăț cartofi, dar găteam pentru toată ziua, nu doar pentru o singură masă.

Comoditatea ne taxează la fiecare pas. Sunt o grămadă de chestii pe care părinții sau bunicii noștri le făceau de unii singuri, iar noi preferăm să plătim pentru serviciile respective, deși nu cer nici cine știe ce abilități și nicio economie semnificativă de timp nu facem dacă alegem să dăm bani pentru ele. Dar pur și simplu n-avem chef. Așa ni se pare că suntem mai domni, deși de multe ori se întâmplă să plătim banii câștigați într-o zi întreagă de muncă pe o activitate care durează maximum o oră. În treacăt fie spus, asta este lecția pe care mi-am însușit-o după ce am plătit 150 de lei unor domni să-mi instaleze mașina de spălat în 45 de minute, deși sunt sigur că dacă m-aș fi chinuit puțin de unul singur, m-ar fi costat doar 30 de lei, cât am dat pe materiale. Dar nu! Eu am preferat să nu-mi bat capul și la urmă să mă simt domn, dar domn mai sărac cu 150 de lei decât o oră mai înainte.

Evident că exemplele pot continua la nesfârșit. Sunt sigur că fiecare dintre noi am preferat la un moment dat să dăm bani pe niște chestii pe care le-am fi putut face singuri. De asta și există în jurul nostru suficienți oameni care trăiesc decent de pe urma activităților banale, pentru care noi am devenit prea „domni” ca să le mai facem. Ei nu sunt comozi, de asta reușesc. Comoditatea este o boală de care suferim tot mai mulți și tot mai mult. Pe lângă ea, coronavirus e parfum de dat sub braț (adică la fel de ineficient). Tot din cauza comodității am devenit străini de noi înșine, de rostul nostru pe pământ, din cauza comodității i-am făcut vedete pe Vulpița și Viorel. Pentru că numai un popor al naibii de comod, care are bani pentru tot, care are rezolvate toate problemele economice, educaționale, de infrastructură își permite să dea bani altora să le facă treaba, în timp ce ei stau fascinați la televizor admirând o curvă urâtă și un prost absolut.

Și uite așa, găsindu-ne noi valori și modele umane mai avem totuși curajul de a avea așteptări de la viață și ne revoltăm că aceasta nu ne oferă mai mult. Ce să ne ofere? Ce pretenții mai putem avea de la noi înșine dacă i-am transformat pe ăștia doi în vedete? Mai bine tăcem din gură și pregătim 5 lei pentru cel care ne duce gunoiul, că începe îndată show-ul. Că suntem prea domni ca să ducem gunoiul și prea evoluați ca să ratăm emisiunea aia, abces din rect.

de Dragos Hutuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s