Ovidiu Harja: De ce „la sat” i se mai spune si „la tara”?

De ce „la sat” i se mai spune si „la tara”? Pentru ca satul este tara si tara este satul.Poti cunoaste o tara doar cunoscandu-i satele.

Acolo intalnesti sufletul locuitorilor ei, credinta si preocuparile. Am colindat prin multe tari, si peste tot, orasele sunt diferite, arhitecti de seama au creat si mai creaza cladiri care de care mai frumoase, dar si monstruozitati comandate de oameni de afaceri. Orasele freamata de o alergare continua, e o intrecere neintrerupta de a avea mai mult si mai repede.Dar daca ocolesti orasele mari, si intri pe drumuri secundare, te intalnesti cu vesnicia.Oamenii nu se grabesc, se saluta intre ei, se intreaba de una, de alta, de sanatate.

Comunitatile satesti sunt construite in jurul bisericilor, insirate delungul apelor, la poalele padurilor.Acum inteleg de cei ce vor sa se intoarca in tara, de fapt vor sa se intoarca la sat. De acolo de unde am venit si eu, oamenii se salutau formal: “How are you?” – “Fine, thank you!” dar de fapt nu interesa pe nimeni ce mai faci, cum te simti, ce probleme ai. Toti isi ascundeau sufletul in spatele zambetului profesional.

Starea unei natiuni sta in starea locuitorilor ei. Satele Romaniei au suferit cele mai schimbari dealungul istoriei. Nu demult, Ceausescu vroia sa le distruga si a si reusit in mare parte, mutand oamenii de la sat la oras. A urmat apoi exodul din ultimii ani, oamenii parasind de nevoie atat satul, cat si tara.Si iata, a venit pandemia.Diaspora se intoarce acasa. Mai usor vin cei ce nu au reusit material, apoi cei fara copii, cei fara joburi, si la urma, cel mai greu, vin cei ce de bine de rau au reusit, dar inca au sufletul impartit.Si pentru ca marea majoritate a celor plecati au trait in orase, acum ei vor sa se intoarca la tara.Tara se intoarce la sat.Bine ar fi sa se intoarca cei tineri. Avem atata nevoie de ei.

(autor: Ovidiu Harja)