De ani de zile, la mine in familie, de 1 Decembrie se taie porcul. Nu e sacrificiu ritualic, ci pur si simplu a ramas acest obicei de pe timpul cand parintii mei inca nu erau pensionari si asa gaseau ei de cuviinta sa fructifice aceasta zi libera. Isi luau o grija de pe cap. De asta, Ziua Nationala a Romaniei pentru mine are gust si miros de „pomana porcului”.
Cand eram in gimnaziu, in apropierea sarbatorii Unirii, eram scosi in careu, ni se vorbea de semnificatia acestei zile, cantam „Desteapta-te Romane”, „Treceti batalioane romane Carpatii” iar la final ne prindeam în „Hora Unirii”. Tin minte ca picase odata o zapada de vreo 30-40 de cm de cu seara, iar „Hora Unirii” a fost un grozav prilej pentru a batuci terenul scolii suficient de bine cat sa putem juca dupa aia fotbal, de era sa să ne dea sangele pe nas in ziua respectiva.
In liceu nu tin minte vreo activitate speciala cu ocazia acestei zile, dar fiind chiulangiu profesionist, se poate pur si simplu, sa nu fi fost eu prezent.
In timpul facultatii, stiu sigur ca mergeam acasa sa-l ajut pe tata sa taie porcul. In timpul masteratului, la fel.
Cand m-am intors in Suceava, dupa doi ani de stat in Paltinu, de 1 Decembrie stiu ca am facut fasole cu costita, am fiert jumatate de litru de tuica, i-am dat cateva capace unui televizor primit de pomana, ca sa functioneze (ca ala numai de frica functiona) si mi-am petrecut toata ziua uitandu-ma la defilari, filme patriotice, mancand din ora in ora si terminand tuica mult mai repede decat ma asteptam.
Pe seara stiu ca as fi vrut sa ies pana in centrul Sucevei sa vad luminitele atunci aprinse,dar daca inchideam putin ochii, aveam orga de lumini in cap, asa ca am renuntat. A fost frumos!
Acum, chiar astazi, imi pare rau ca nu am facut mai multe pentru tara mea, pentru ca schimbarea nu vine asteptand, ci facand…fiecare, in patratica lui, cat poate, dar nu mai putin. La multi ani, tara frumoasa si iarta-ne lenea, nepasarea si lipsa de iubire!
Autor: Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 
Felicitări
ApreciazăApreciază