Gânduri pentru 2021

A venit și 2021. Cei care cred că nu poate fi mai rău ca 2020, se înșeală. Mereu este loc și de mai rău, și de mai bine. Important este ca atunci când ne este bine, să ne bucurăm cu adevărat de binele pe care îl trăim și să nu-l transformăm în „rău”, dorindu-ne „mai binele”. E grozav de important să știi să apreciezi ceea ce deja ai. Să te mulțumești cu binele deja avut. Deoarece prin mulțumirea avută în suflet, sigur vor veni și alte bucurii în viața ta. În schimb, fiind nemulțumit de binele pe care deja îl ai, îl poți transforma lesne în rău. Și o faci fără să-și dai seama, fără să conștientizezi ce ești pe cale de a pierde. Apoi te miri. Și suferi. Și o iei de la capăt căutându-ți echilibrul și rostul. Din fericire majoritatea oamenilor reușesc după ce pierd binele deja trăit, să-l recâștige la un moment dat. Dar Doamne cât efort trebuie să depună pentru asta! Și Doamne cât de multe lecții primești de la viața ca să revii pe drumul cel drept!

Tot ce îmi doresc de la anul care a început este să ne mutăm la casă nouă. Toți, împreună, ca o familie. Personal aș vrea sa facem asta la țară, păstrând garsoniera din Suceava, renovând-o și folosind-o în caz de nevoie. O casă la țară cu toate utilitățile, îți oferă mult mai multă libertate decât o locuință la oraș. Mai ales dacă orașul nu-i chiar departe și te poți bucura și de facilitățile lui. Și zău că libertatea este iubită de toți cei din familia mea. Ar fi o mare bucurie să reușim să facem asta. Împreună.

Separat, o putem face și acum sau peste o oră. Doar că e lucru mare, bre, familia. E al naibii de de reconfortant să ai alături de tine pe cineva care te suportă. Care nu face anevrism cerebral când te vede intrând pe ușă și care când ai dat de dracu, nu fuge de lângă tine ci stă și se luptă alături de tine cu el. După aia, savurați victoria împreună și fiecare își vede de viața mai departe. Cu pasiunile lui, cu visele lui, susținându-se și sprijinindu-se reciproc pentru a ajunge acolo unde își dorește fiecare.  Doar unitatea familiei trebuie să fie visul vostru comun. În rest, liber la toate. Și toate se împlinesc când există unitatea respectivă. Pe cuvânt! Asta ca să nu mai zic cât de important este pentru copil să aibă mamă și tată. Cât echilibru aduce această prezență în viața lui, când îi vede colaborând împreună.

Îmi iubesc și soția și copilul, în egală măsură, dar totuși diferit. Dacă viața fără Miruna nu mai are sens, viața fără Andreea nu mai are un scop. Și e greu de trăit când nu mai ai sens sau scop. Nu știi încotro s-o iei, către ce să te îndrepți iar trezitul de dimineață nu prea își mai are rostul. Că așa se pierd oamenii: când viața lor rămâne fără sens, sau fără scop. Doamne ferește să rămână fără ambele!

Pe amândouă fetele mele vreau să le știu fericite. Asta pentru că atunci când îi vezi pe oamenii pe care îi iubești fericiți, și tu ești fericit. În fond, o manifestare a iubirii e tocmai bucuria de a-i vedea pe cei la care ții, fericiți. Cât timp ai această capacitate, înseamnă că iubirea față de ei încă există oricât de mult pare că v-ați îndepărtat unii de alții. Iar eu sunt foarte fericit, când le văd fericite.  Drept pentru care sunt sigur că le iubesc mult. Mai mult decât se vede sau decât s-ar crede….Așa că anul acesta va fi despre ele…și fitzele care vin la pachet cu două fete mișto 🙂

de Dragoș Huțuleac