În mod just, bunul simț ne spune că educația este esențială în asigurarea bunei stări a societății – de unde și prezența ei în toate discursurile și reformele – cu rezultate, însă, contradictorii. Problema cred că este aceea că în modernitate accentul cade întotdeauna pe dobândirea unor abilități și competențe, separate de un conținut moral solid.
După cum spunea acum niște zeci de ani C.S. Lewis, „educația fără valori, cât de folositoare ar fi ea, pare mai degrabă să facă din oameni diavoli mai inteligenți”.
Cu atât mai mult atunci când educația nu doar că nu se configurează în jurul valorilor morale natural recunoscute de bunul simț, ci în contra acestora.
Și aici avem exemplul așa numitei educații sexuale în școli. Deși controversată (pentru că scoate sexualitatea din zona tabu a copiilor, făcând-o mai ușor disponibilă și accesibilă psihic acestora, întrucât cad barierele puse de sentimentul de rușine și intimitate pe care numeroși copii încă în posedă), este promovată în numele evitării gravidității la minore și a bolilor cu transmitere sexuală. Am demonstrat deja că nu există nicio cauzalitate între lipsa cursului obligatoriu de educație sexuală și sarcinile la adolescente (vezi aici) însă de data asta vreau să punctez nu inutilitatea acestei ore în programă în raport de scopul generos declarat, ci anumite riscuri ale acestei ”discipline”.
Dincolo de spargerea limitelor psihice care tindeau să educe autocontrolul, riscul epocii noastre ține de faptul că nicio disciplină nu se poate sustrage ideilor la modă, iar în prezent una dintre ideile la modă este teoria genului și cea a orientării sexuale înnăscute, cu consecința că foarte curând și școlile noastre, pe măsura schimbării generațiilor de profesori, vor tinde să preia modelul vestic și să educe copiii în spiritul dezirabilității și acceptabilității schimbării de sex sau administrării de hormoni și a altor tratamente de reconstrucție fizică în acord cu interpretarea unor preferințe comportamentale (de pildă, de tip homosexual).
Credeți că exagerez și că așa ceva nu se poate întâmpla? Se întâmplă deja în societățile mai avansate (avansate în sensul că sunt înaintea noastră pe drumul pe care mergem, dar nu știm și dacă drumul duce unde trebuie sau în prăpastie).
În 2009–2010, doar 40 de fete din Marea Britanie au cerut tranziționarea la genul masculin. În 2017–2018, acest număr a crescut la 1.806, adică o creștere de 4.500% (de 45 de ori mai multe) în mai puțin de un deceniu (vezi articolul de aici).
În Suedia, între 2008 și 2018 numărul de fete între 13-17 ani suferind de disforie de gen a crescut cu 1500% (de 15 ori) – vezi aici.
Credeți că lucrurile acestea au venit din senin, deși niciodată în istoria umanității nu s-a mai văzut așa ceva? Tot din educație. Dar din educație greșit făcută. Pentru că nu educația în sine îmbunătățește lumea, ci doar educația bună și morală.
În urmă cu trei săptămâni, profitându-se de faptul că atenția oamenilor era îndreptată asupra urgenței reprezentate de amenințarea coronavirus, legea obligativității educației sexuale a fost adoptată de parlamentari. Până se va întâmpla (dacă se va întâmpla) să fie revocată, noi, părinți și educatori, avem un rol: să avem grijă ce se va preda copiilor în școli la aceste ore. La început nu mare lucru, dar în câțiva ani vor începe; sunt zeci de ONG-uri care așteaptă să primească finanțarea pentru astfel de programe de educare (vă amintiți de celebrul program de educare parentală în spiritul ”deschis”, ”modern” și non-tradițional anulat acum doi ani după protestele publice ale părinților? Era conceput la minister de un grup de lucru ce includea oameni din ONG-uri și prevedea un cost de 295 milioane lei – 65 de milioane de euro – doar în primul an. Cine credeți că s-ar fi înfruptat din acei bani?).
Așadar, nu e nimic definitiv pierdut, încă. Doar părintele să fie cu ochii pe ceea ce se va preda copiilor în școală, iar la cea mai mică deviere spre lucruri care pot distruge dezvoltarea morală armonioasă a copilului, să își facă auzit protestul.
Sursa: https://bunsimt.home.blog/
Jurnal de Bucovina 