Luminița Aldea despre credința în Dumnezeu și iubire de oameni

Ce spunea Martin Luther în timpul ciumei din secolul XIV:„Mai întâi, ii voi cere lui Dumnezeu sa fie îndurător și să ne protejeze, apoi voi purifica aerul prin afumare, apoi voi împărți medicamente la alții, dar le voi lua si eu. Voi evita persoanele si locurile in care prezenta mea nu este necesara, ca sa nu fiu infectat si sa nu cresc riscul de ai infecta pe alții, pentru ca as cauza boala si moartea lor, ca urmare a neglijentei mele criminale.Dacă Domnul vrea să mă ia pe mine, cu siguranță că mă va găsi, însă eu trebuie să fac ce este de așteptat din partea mea, având grijă să nu fiu eu responsabil, nici de propria mea moarte, nici de a altora.Dacă aproapele meu are nevoie de mine ca preot, nu îl voi evita nici pe el, nici casa lui, dacă mă cheamă.Credința care îl onorează pe Domnul, nu este nesăbuită și nu îl ispitește pe Dumnezeu.”

După aceste cuvinte, aș adăuga că am întâlnit o asemenea atitudine la preoți în zilele noastre. S-au expus pe ei, dar au protejat pe toți ceilalți. Au mers în fiecare casă, unde au fost chemați, chiar dacă li se spunea că în acea casă sunt oameni bolnavi, motivând că nu pot lăsa bătrâni nespovediți și neîmpărtășiți. Probabil că și lor le-a fost frică, probabil că și ei s-au întors cu teamă la copii, soție, nepoți după ce au intrat în case cu oameni bolnavi, dar mai presus de teamă, au pus credința și datoria că sunt doctori de suflete. În timp ce aveau grijă de viața și sufletele tuturor își neglijau propria viață, pe care au pus-o în palma Lui Dumnezeu și au rostit: Facă-se voia Ta! Au trimis nafură și Sfinte Paști (pâinița aceea sfințită în noaptea de Înviere) anul trecut la fiecare casă. Mesagerii bisericii aveau mască, mănuși. Au venit și la mine. Am ciocnit ou roșu cu ei și aveam lacrimi în ochi. Dacă noi nu ne-am putut duce la Înviere, părintele ne-a trimis Învierea acasă…

Puțină credință trebuie să ai și manifestabilă doar în exterior și ca ritual, nu flacără vie în inimă, dacă îți poate fura cineva Paștele și Crăciunul! Iisus a spus să dai Cezarului ce e al Cezarului și Lui Dumnezeu ceea ce e a Lui Dumnezeu!

Autor: Luminița Aldea