Nu pot să îmi feresc pruncii de acestă lume coruptă! Nu le pot pune mâinile la urechi de fiecare dată când o persoană din jurul nostru își batjocorește aproapele, fie soția, fie copilul. Nu am să pot să le acopăr ochii din fața tuturor relelor care se petrec zilnic în acestă lume, ar însemna să nu îl las niciodată să își ia zborul din cuibul nostru. Nu pot să îl constrâng să iubească o singură dată, să înțeleagă că un bărbat, cât și o femeie își pot găsi împlinirea toată viața, lângă un singur om. Nu voi reuși, oricât aș încerca. Nu îi pot obliga să nu își istovească trupurile prin nopți nedormite, să alerge în tovărăși dăunătoare, să nu își ponegrească trupurile prin poftele trupești. Nu voi putea niciodată să garantez, ca voi reuși așa ceva. Ce pot însă cu siguranță să fac, este să-mi iubesc soția toată viața, să o respect și să mă comport cu ea, așa cum mi-aș dori să se poarte într-o zi băieții mei cu o femeie. Pot să îi sărut obrajii în fiecare dimineață, să îi cumpăr flori fără să existe o ocazie specială, să o las să evadeze uneori din casă fără noi ceilalți. Să o îmbrățișez și să o fac să înflorească zilnic în fața copiilor mei. Pot să le povestesc cum m-am îndrăgostit de ea, cât înseamnă pentru mine și mai ales cât de mult îmi doresc să fie a mea pentru totdeauna. Asta este singura soluție pentru a transmite propriilor copii valorile în care cred, trăindu-le mai ales viu, decât alegând să le teoretizez. Pot să le citesc povești zilnic, sau pot alege să îmi trăiesc viața în așa fel încât la momentul potrivit să știe sigur că singurul mod în care vor să trăiască, este cum au făcut-o mama și tata! Este tot ce pot fac
Preot Alexandru Lungu
Jurnal de Bucovina 