Am avut un vis frumos! Păcat că m-am trezit…
Se făcea ca președintele nostru, în care am pus speranțe, nădejde și visuri, se întorcea din USA, cu avionul acela scump, închiriat pe sute de mii de euro, și iar trebuia să facă escala la Sibiu, să îi lase neprețuita consoartă, apoi să zboare la București, la congresul PNL, dar avionul nu putea ateriza.
Cineva de la sol, probabil o întruchipare a țării, i-a spus pilotului: -Ne pare rău, dar nu puteți ateriza! Căutați altă țară pentru acest președinte! România e prea mică pentru aroganța lui! Aici, la sol, sunt acum și copii, pe lângă adulți, intubați în spitale, pensiile sunt mici și totul s-a scumpit, românii se tem de iarna care vine… Nu avem terenuri de golf, cum vrea președintele, și nici să îi mai plătim avionul nu mai putem.
Doar cu costul escalei de la Sibiu s-ar salva câteva vieți sau s-ar hrăni sute de guri flămânde, dar știu că nu îl interesează și nici doare pe el boala sau foamea! Cu prețul întregului zbor s-ar clădi un spital întreg, dar știu că îl doare la bască de asta… România e prea mică și săracă pentru el. Căutați-i altă țară, ce îl poate ține! Noi nu mai putem! România l-a vrut, dar el nu a înțeles asta sau nu s-a putut ridica la înălțimea a ceea ce a vrut țara de la el! A vrut un președinte, care să o slujească, nu unul care să aștepte să fie slujit!
Asta am visat, dar m-am trezit chiar când pilotul îi transmitea președintelui ce zice țara…
Aș fi vrut să mai visez puțin. Să știu ce răspunde, când aude glasul țării. Mai bine că m-am trezit. Omul acesta nici în visurile mele nu poate auzi glasul țării, ce l-a ales președinte!
Autor: Luminița Aldea