Ziua Sfântului Vasile e a plugului, a aratului și a semănatului.De mulți ani, urătura strămoșească, poposește în ograda Mănăstirii Moldovița. Generații de copii, cu boabe de grâu în mână, de plugari cu clopot și harapnic, își spun povestea cea agrară, după obicei. Sub frescele mușatine, s-a urzit urarea unui an bun, cu credință și nădejde! A plouat, în semn că Dumnezeu îngăduie ca viața să – și continue firescul. Nu știu dacă s-au mai făcut vreodată oameni de zăpadă, sub îngerii înaripați ai filosofiei medievale, de sub streașina seculară. Azi, bulgări moi, au înfăptuit oameni din omăt, în semn că și rugătorii știuți și neștiuți, câți or fi fost, ai acestui Sfânt loc, au fost copii!Mulțumim, cuvioasă maică stareță, Stavrofora Benedicta, că deschideți cea mai mare poartă a satului, pentru ca tradiția și credința de veacuri, să facă Mănăstirea Moldovița și mai frumoasă!Oaspeți mulți ai satului nostru, s-au veselit dimpreună cu noi, la început de an.Mulțumim, părinte Dan Negură, pentru c-ați primit și răsplătit urarea și la biserica satului.Harapnicul și clopotele vor tăcea. Până la următorul An Nou, pentru cine-a mai ajunge, cu voia lui Dumnezeu.Așteptăm Boboteaza, cu Apa Iordanului, pentru ca grâul semănat azi, să încolțească, pentru pâinea cea de toate zilele.Vă mulțumesc, tuturor, celor din grupul nostru, pentru jertfă și dragoste. Și fotografilor prieteni, pentru că opresc timpul în fotografii dragi, pentru că vin de ani buni, să vadă cât au mai crescut copiii! La mulți ani!
Autor: Ilaria Pușcă
Jurnal de Bucovina 