Spovedania – treaptă către Dumnezeu (de Todiras Ionescu Romina Claudia)

Pentru mine spovedania și împărtășania reprezintă cea mai importantă zi din viața mea. Este ca o zi de sărbătoare, mult mai importantă decât ziua mea de naștere, atât de multă bucurie îmi aduce în sufletul meu… De mici copii suntem îndrumați de bunici, de părinți să facem acest lucru fără să ni se explice prea multe despre acest aspect și ajungem să o facem mecanic o dată pe an sau unii dintre noi nu o mai facem deloc din diferite motive, ce le credem noi ca fiind plauzibile. Din nefericire sunt multe suflete care adună în ele frământări, dezamăgiri și supărări și nu le pot spune în fața duhovnicului, preferă să se roage acasă și să își spună oful în fața sfintelor icoane. Sunt persoane care se spovedesc dar o fac superficial fără să spună preotului toate păcatele, din rușine sau de teama de cum vor fi percepute.
Păcate facem în fiecare zi parcă suntem abonați la ele și nu putem scăpa de viciul acesta pentru că contractul se reînoiește în fiecare zi. Unii ar zice că nu fac păcate mari, dar întocmai cele mici care le credem minore ne împovărează atât de mult că le cărăm în spate fără să ne dăm seama și sacul devine tot mai greu, că dacă am ajunge la sfârșitul vieții si i-am da drumul am vedea că deșertul nu are atâta nisip cu cât am umplut noi sacul.
Dumnezeu din iubirea Lui nemărginită ne-a dat în dar cel mai ușor și cel mai la îndemână lucru posibil, acela de a scăpa de povara lor. Găsește-ți preotul care să te scoată din vulcanul noroios în care te afli. Si pentru a găsi preotul cu care să rezonezi trebuie să pornești în căutarea lui, dacă e nevoie te duci și până la capătul lumii ca să-l afli. Ce ai tu cel mai de preț? Numai sufletul, nimic altceva. Duhovnicul trebuie să te facă să ai toată încrederea în el, să poți vorbi cu el absolut orice, să te facă să nu îți fie rușine, să te facă să înțelegi că spovedania nu este o joacă dar nici un lucru de care să îți fie teamă, sau să te facă să te rușinezi. Legătura sufletească dintre tine și duhovnic ar trebui să fie una părintească: mamă-fiu; mamă-fiică. Cine îți dă cele mai bune sfaturi și îți dorește binele? Mama…..
Dar părintele tău duhovnic este cel care va răspunde în fața Lui Dumnezeu pentru tine. Încerc să mă pun în locul persoanelor care nu merg la spovedit, și mă gândesc că dacă mie îmi este rușine să-i spun preotului păcatele mele, cum voi da eu ochii cu Dumnezeu? Cum voi putea să-l privesc și să îmi recunosc păcatele? Rușinea care m-ar cuprinde atunci in mod sigur va fi cutremurătoare, voi indrăzni să îmi găsesc scuza? Pe Dumnezeu nu-l putem păcăli, și nu putem să-l facem să vadă adevărul nostru, pentru că de foarte multe ori ne amăgim singuri din cauza orbirii noastre duhovnicești.
Dumnezeu ne oferă foarte multe, poate prea multe daruri pe care nu le merităm. Dar noi ce-i oferim Lui? Ce facem noi pentru Dumnezeu? Poate facem o rugăciune în grabă, uneori un gest de milostenie, alteori suntem prezenți fizic la slujbă dar cu gândul departe de cele sfinte. Cu acestea nu putem îndrăzni ca raiul să ne primească. Spovedania este treaptă către Dumnezeu. Prin mărturisirea lui Ioan care zice: ” Si Iisus le-a zis iarăși: Pace vouă! Precum M-a trimis pe mine TATĂL, vă trimit Eu pe voi. Și zicând acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luați Duh Sfânt! Cărora veți ierta păcatele, le vor fi iertate; și cărora le veți ține, vor fi ținute.” Preoții fiind urmași apostolilor au puterea de a dezlega păcatele, cuvintele Lui Dumnezeu au fost, sunt si vor fi lege până la sfârșitul veacului și dincolo de cer. Cât de eliberat vei fi când te vei mărturisi așa cum se cuvine, la început probabil că va fi mai greu, după ce o vei face mai des va deveni un stil de viață creștinesc și plăcut Lui Dumnezeu.
Părintele Cleopa are un îndreptar de spovedanie după care te poți ghida ca să îți poți face o spovedanie generală, indiferent că te-ai spovedit până acum, eu cred că este esențial ca fiecare om în parte sa o facă. Îndrăznește sa îți întrebi preotul despre orice nelămurire ai. El nu te va judeca, el se sacrifică pentru tine, pentru mine pentru toți cei care vor să-l urmeze pe Hristos. Aceasta este menirea lui să fie la dispoziția tuturor celor rătăciți în lumea aceasta amăgitoare. Doamne căt de minunat este să ne dai în dar iertarea păcatelor și sufletele nostre împovărate să devină zbor-plutitor în această lume tulbure care se dărâmă pe zi ce trece! Spovedania nu trebuie amânată, poate nu prinzi bătrânețea, poate nu prinzi nici ziua de mâine și moartea te ia pe nepregătite.
Ar fi prea trist să pleci din lumea acesta plin de toate răutățile vieții pământești. Fă o spovedanie așa cum ai face-o în fața Lui Dumnezeu. El oricum este acolo, te scapă de toate fricile, de tot ce te împovărează și primește Sfânta Împărtășanie ca o cunună ce înobilează sufletul tău.
Noi oamenii cerem de la Dumnezeu atât de multe lucruri care ne sunt folositoare doar pe acest pământ și El ne cere atât de puțin pentru a dobândi cel mai scump lucru folositor sufletului nostru: viața veșnică.
Primește-L pe Dumnezeu în inima ta acum cât esti în viață, pe urma va fi prea târziu.

Autor: Todiras Ionescu Romina Claudia

Todiras Ionescu Romina Claudia – autoarea articolului

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s