Casian Balabasciuc: „A face un bine, cât de neînsemnat, este o artă.”

Imaginile înregistrate sau transmise în direct din vama Siret de oamenii de presă suceveni cutremură pe oricine se poate transpune în situația ucrainenilor care își părăsesc țara fugind din calea războiului. Scenele dramatice, la fel de terifiante ca în orice loc din lume în care oamenii aleg să se ucidă între ei, fără motive de ordin personal, în războaie, sunt aproape identice. Aceleași convoaie de refugiați care își lasă de izbeliște proprietățile și locul. Aceleași bagaje în care s-a înghesuit o mică parte din avutul care poate fi cărat. Aceleași priviri temătoare printre lacrimile care cad peste praful călcat în picioare de nevinovați și de vinovați deopotrivă. Aceeași derută, aceeași neputință, aceeași resemnare. Nu este altceva decât fața războiului schimonosită peste destinul a milioane de oameni. Cea mai primitivă manifestare a rațiunii, dorința de a distruge adversarul, dovedește cu fiecare explozie, cu fiecare împușcătură că omul, în ciuda inteligenței cu care a fost binecuvântat, încă nu este destul de responsabil să o folosească benefic. Răpit de tentații, sedus de interese, constrâns de semeni sau pur și simplu dornic de faimă, animalul cu IQ este dispus chiar și să distrugă planeta de dragul fanteziilor sale. Nu mă înspăimântă omul lacom, nu mă tem dacă e deștept, dar mi-e groază de cel fanatic.
Revenind la filmările de la granița cu Ucraina, m-au impresionat foarte mult românii simpli, veniți din localități sucevene mai apropiate sau mai îndepărtate, să ajute cu puținul lor pribegii alungați de acasă. O bucată de pâine, un pachet de biscuiți, paharul cu cafea, ceai sau sticla de apă dăruită celor aflați la strâmtoare, poate că nu sunt mare lucru, dar spun mult despre sufletul omului de rând, tocmai acela mânat, hăituit, oprimat, care a înțeles că sunt și alții, mai năpăstuiți decât el, care au nevoie măcar de un gest de omenie. Nu pot spune decât să-i răsplătească Dumnezeu pentru omenia pe care, iată, alții nu o au. Până la urmă, a face un bine, cât de neînsemnat, este o artă.

Autor: Casian Balabasciuc