Deși nu mă așteptam, mi-a priit Paștele

E greu să scrii un editorial după Sărbătorile Pascale. De fapt, e greu să scrii și după alea de iarnă. Pântecele încă mistuie cărnurile consumate prostește, iar mintea îți stă numai la prostii, nicidecum la ce trebuie. Mă întreb acum dacă cele două au legătură: stomacul prea plin cu gândurile prostești. O legătură trebuie să fie, că parcă nu-ți vine a f…bea pe stomacul gol.


Deși nu mă așteptam, mi-a priit Paștele. Am avut o stare de liniște interioară inexplicabilă. M-am bucurat de Înviere și chiar mi-a placut spectacolul de la Muzeul Satului Bucovinean unde am reușit să petrec cu Miruna o după-amiază extrem de frumoasă. Vreo 3 ore ne-am încurcat pe-acolo, vizitând de cel puțin 2 ori fiecare căsută în parte. Școala și Biserica le-am vizitat de 3 ori.

Plăcut a fost și faptul că erau o grămadă de vizitatori. Niciodată nu am văzut așa mulți, deși mergem acolo destul de des. Și-a fost pentru prima oară când toți, dar absolut toți erau cu zâmbetul nu numai pe buze, ci și în suflet. Încluziv cei din Ucraina, care erau destul de mulți. Familii din ce mi-am dat seama. Și mi-am mai dat seama, de fapt mi-am reconfirmat, că în ciuda aparențelor, au sufletul mult mai curat ca noi. Și sunt mult mai naivi. Probabil de asta și reacționează exploziv când sunt provocați. Nu sunt obișnuiți cu mișeliile. La noi e ceva firesc. Ni se pare inedit să nu ne confruntăm cu o țeapă, cu un șmen, cu o furăciune, cu o bârfă ș.a.m.d. Ei încă nu s-au învățat cu asta. Dar dacă războiul se termină și se integrează în UE, o să fie la fel ca noi.


O pată de culoare a fost o doamnă, româncă, îmbrăcată într-o rochie care imita ia tradițională. Îi stătea extraordinar de bine. Am urmărit-o cu atâta plăcere și admirație încât soțul ei cred că ajunsese să se simtă prost. Și el avea o cămașă cu motive tradiționale, și băiețelul lor, la fel. O familie grozav de frumoasă. Și foarte educată dacă e să interpretez gesturile lor, tonul vocii, felul în care se priveau. Se vedea că se iubesc și că se respectă! Recunosc, i-am invidiat, dar i-am și admirat. Iar doamna….atâta de rău îmi pare că nu i-am cerut voie să-i fac o fotografie ca să ilustrez textul acesta, de nu vă pot explica. Mi-era să nu-l fac pe domn să se simtă mai prost decât deja o făcusem privindu-i soția atât de insistent. Doar că nu era deloc o atracție sexuală în privirea mea. Văzându-i cât sunt de frumoși împreună mi s-ar fi părut o impietate să gândesc astfel. Pur și simplu era simpla și frumoasă. Iar rochia respectivă îi sublinia frumusețea exact cum îmi sublinia mie cu roșu dna dirigintă greșelile pe teza de la română. Ieșea în evidență chiar de erai orb! Până și Miruna a făcut: „oauuuu ce dăguță e doamna!” când a văzut-o. Ba mai mult, m-a pus să-i cumpăr rochită la fel și să o las cu părul pe spate și cu coroniță. Numai că a ei coroniță trebuie să fie cu „cu futulași și folicele”, că ea e copil….

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s