Luminița Aldea: Româncele ce duc neamul

Nu am nimic de spus despre nunta anului, nici despre cei ce au cântat la ea, dar în zilele acestea, când se discută fierbinte despre, dacă să cânți sau nu, cu riscul de a deveni din Phoenix cioară, și nici despre donațiile pentru masa mirelui, ce e parlamentar român, mi-am amintit de o întâmplare, ce m-a marcat profund în urmă cu câțiva ani…

Am mers la Suceava pentru niște analize. Era cald ca acum. Eram în parcul din fața policlinicii din Suceava. Soarele era atât de fierbinte de îmi topea creștetul capului. Am văzut un chioșc de înghețată și m-am dus cu pași înceți spre el. Mi-am spus că voi lua o înghețată, mă voi pune pe o bancă în parc, la umbra unui copac și o voi savura, mă voi odihni și apoi voi pleca la drum. Am ajuns lângă chioșc. În fața mea era o bătrânică. Am auzit, cum întreabă cu glas stins, cât costă o înghețată. Tânăra ce vindea i-a spus repede prețurile la câteva sortimente expuse. Bătrânica a spus că vrea și a indicat de care. Fata s-a dus să îi pună. Eu m-am apropiat de bătrâna, ce a scos o batistă din sân și a desfăcut-o greu. Și-a șters fruntea cu colțul broboadei. În timp ce tot număra firfirici i-am studiat hainele și trupul…
…Papuci de gumă în picioare, șosete vechi, o fustă neagră lungă, ce devenise spălăcită de purtat, o bluză de culoarea vântului și peste ea o vestă, broboadă pe cap neagră, cu flori rămase doar umbre de la purtat și spălat, înnodată sub bărbie… Lângă picioare pusese jos o plasă mare de rafie… Spatele îi erau ușor cocoșat și palmele brăzdate de bătături și chinuite de muncă…
Văd cu ochii minții totul ca un film chiar și acum…
…Ea cu capul plecat nu mai termina de căutat bănuții în batistă, vânzătoarea cu înghețata în mâna întinsă spre bătrână părea că își pierde răbdarea și eu m-am apropiat ușor de urechea bătrânei și i-am șoptit

-Vă plătesc eu înghețata!
A ridicat fulgerător capul, m-a privit și am făcut un pas înapoi din fața ochilor ei, ce m-au pălmuit înaintea cuvintelor și apoi au urmat cuvintele:

-Doamne ferește!! Nu am ajuns să cerșesc!! Am bani!!
Am fugit de lângă ea roșie ca focul de rușine, dar nu mi-a scăpat înainte de a pleca că până și vânzătoarea a tresărit de forța și demnitatea din cuvintele bătrânei.
Mergeam pe stradă fără a mai vrea înghețată și fără a mai simți oboseala sau setea. Nici căldura nu mă mai topea. Mă răcorise cuvintele bătrânei… o ROMÂNCĂ din miile de românce ce duc neamul…

Asta e întâmplarea la care m-am gândit în toate aceste zile. Nu la nunta anului, nu la eroi salvatori pentru țară, ci la o bătrânică, în care am văzut întruchiparea sufletului neamului meu. Obosit, aparent sărăcăcios, cu firfirici strânși într-o batistă, cu broboadă pe cap, cu papuci de gumă în picioare, dar cu ochi, ce m-au pălmuit, când a țâșnit din ei focul demnității!

Autor: Luminița Aldea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s