Salina Cacica datează din anul 1791, din perioada imperiului habsburgic. Aceasta este unica salină din România ale cărei galerii au fost săpate manual.
Situată la poalele estice ale Obcinei Mari, în comuna cu același nume, Salina Cacica se încadrează ca vârstă în Miocerul inferior. Se remarcă prin vechime și spații generoase dispuse pe diverse orizonturi. Galeriile săpate manual poartă turiștii până la adâncimi de 44 m. Aerosolii cu efecte terapeutice, alături de frumusețea locului transformă Salina Cacica într-un punct turistic demn de a fi introdus în itinerariul de vacanță.
Munca asiduă a minerilor nu a fost în zadar, aceștia lăsând în urmă veritabile lucrări de artă: galerii imense, tavane boltite, scări tăiate în masivul de sare. Treptele din lemn de brad vechi, de peste 200 de ani s-au mineralizat în timp de saramură, ce a pătruns în compoziția acestora. Zăcământul de la Cacica s-a format prin depunere în sistem lagunar – evaporitic. Din punct de vedere geologic, se localizează între avanfosa pericarpatică și platforma moldovenească.
Ca cele mai multe zăcăminte de la noi din țară, cel de la Cacica aparține ca vârstă miocerului inferior. Cercetările arheologice ne dezvăluie faptul că în zona Cacicăi a existat una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Aceasta se producea prin fierbere. În prezent mai există și astăzi izvoare sărate în zonă.
Locuitorii obișnuiau să ridice ruguri cu patru laturi din lemn, sub care aprindeau focul. După ce flacăra creștea, luau apă din izvor și o lăsau să picure în grămada ce ardea. Odată răcit lemnul, sarea era extrasă prin lovire și împachetată în saci. Chiar dacă nu există dovezi în acest sens, se speculează că această modalitate de obținere a fost folosită de locuitorii din zonă încă din Evul Mediu.
Mai târziu, în 1775, Bucovina a intrat în administrația imperiului Austro Ungar. Curtea imperială de la Viena a luat prin intermediul administrației bucovinene o serie de măsuri cu privire la exploatarea sării. Astfel, în 1783 a început prospectarea izvoarelor sărate de aici. S-a analizat cu atenție poziționarea, gradul de salinitate și în funcție de aceste elemente s-a sugerat că prin forări și galerii să se descopere un zăcământ de sare gemă.
Prima prospectare în apropiere de Solca, la Slatina Dealul, s-a realizat după un an. În 1785, s-a construit la izvorul din Pârtești un cazan de evaporare. S-a început extracția de sare pentru comercializare. Din 1956 s-a început exploatarea sării prin sonde amplasate în subteran. În acest sens se utiliza metoda dizolvării cinetice în trepte mici.
Ceea ce fascinează este transportul sării. Acesta s-a realizat cu burduf din piele de bivol pentru cea gemă și de căprioară pentru saramura din infiltrații. Mai târziu, puțul a fost amenajat cu pompă de extracție, acționată cu aburi. Sarea a început să se transporte cu ajutorul vagoneților, iar saramura cu ajutorul pompelor. În 2003, Guverunul României a subvenționat un program de ecologizare a minei Cacica.
Sursa: pagina de facebook: Suceava Frumoasă
Jurnal de Bucovina 