Dragoş Huţuleac: Despre o doamnă al cărui nume nu îl voi rosti….

Zilele trecute a fost ziua de naștere a unei adevărate doamne. Numele dumneaei nu îl voi aminti, deoarece știu sigur că iubește discreția… și omenia. Mi-a fost pedagog timp de doi ani, ani în care nu țin minte să fi intrat mai mult de 15 ori la ora 21:00 în cămin, oră la care se închidea internatul. Dacă dorea, mă putea da afară oricând din cămin, putea oricând să sune acasă, să mă „dea în gât” direcțiunii… câte și mai câte. Putea să-mi facă multe probleme ca adolescent. Dar nu. Ea a preferat tot timpul să mă înțeleagă și în afară de declarațiile zilnice pe care le completam în caietul special rezervat pentru asta al căminului, nu mi-a făcut nimic. Mă întâmpina mereu cu zâmbetul pe buze și cu expresia: „Gata, dacă a intrat Dragoș pot închide liniștită căminul”.

De cele câteva ori când m-a găsit în cameră la ora corespunzătoare, se minuna ca de a 8-a minune a lumii. Nu mi-a adresat niciodată nici măcar un reproș și a știut să se comporte cu mine în așa fel încât să-mi fie rușine să fac mai multe năzbâtii. Asta era singura pe care mi-o „permiteam” și nici asta n-aș fi îndrăznit s-o fac de dragul ei, doar că eram îndrăgostit nevoie mare și așa treceau pe nesimțite orele ținându-mi în brațe iubita de atunci, cum nu s-a mai pomenit! O luam în brațe pe la ora 19:00, când se deschidea cantina și: BAM! Se făcea ora 23:00! La fel se întâmpla și când o luam în brațe pe la ora 14:00. Tot: BAM! Ora 23:00…. (sau trecut de 23:00, na, în funcție de circumstanțe).

Își creștea singură fetița și pentru asta știu că la un moment dat a avut chiar două locuri de muncă simultan. Și tot crescându-și fetița de una singură și-a completat și studiile. M-a impresionat atunci, când eram elev, mă impresionează și acum ca om. Și nu sunt singurul care a fost și este impresionat de dumneaei. Pentru că noi am fost în multe feluri, dar numai elevi liniștiți nu poate spune nimeni c-am fost. Și cu toate astea, nu cred că cineva a avut vreun conflict major cu dânsa, pentru că efectiv o respectam cu toții pentru modelul de om care era pentru noi. Bine, glume proaste poate am mai fi făcut și noi, dar cu răutate: niciodată. O respectam prea mult!

Fata ei a ajuns foarte bine. A fost șefă de promoție a unei facultăți de Medicină Militară. Nici nu mă îndoiam că va reuși în viața având în vedere ce mamă a avut. Pentru că e incredibil să reușești atâtea ca părinte singur și să le faci toate prin muncă, fără a apela la „tertipuri”, la scurtături. Ar fi putut face asta, pentru ca era o femeie și frumoasă și inteligentă. Nu cred să nu fi avut parte de „propuneri” de avansări peste noapte. Dar probabil s-a gândit la ce fel de model va fi pentru fata ei, cum se va împăca cu propria conștiință și a ales să muncească pentru visele ei. Nu cred că regretă vreo clipă alegerea făcută.

Acum, doamna noastră pedagog este de ani de zile educatoare. Nu cred că mai are două locuri de muncă. Dar cred că este mândră de ea și viața avută. Și are de ce. Noi, toți cei care am stat în cămin în perioada aia, suntem, la rândul nostru, mândri de ea. Și de fiecare dată când ne dă câte un like, sau ne lasă un comentariu ne bucurăm că a făcut parte din viața noastră…

de Dragoş Huţuleac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s