Duminică seară, am trecut repede prin mall și am crezut că a început Crăciunul. Puzderie de mașini în parcare și sute de adulți și tineri la fiecare etaj. La etajul cu mâncare erau cozi interminabile la fiecare fast-food. Aveai impresia că unii cetățeni nu am mancat nimic întreaga săptămână și acum au găsit in sfârșit mâncare.
Mall-urile moderne au devenit elixirul vieții noastre și totodată captivitatea copilăriei. Copiii noștri nu mai aleargă pe uliță, nu mai ies la scăldat precum Nică, nu se mai emoționează când regăsesc un cuib de pui de păsări abia născuți, nu vor mai avea legătura emoționantă și fascinantă cu natura, cu pădurea, cu râurile, cu ramurile cu pământul așa precum citeam în amintirile lui Creangă.
Mall-urile moderne au anulat orice urmă de socializare vie și energizantă. Copiii nu mai bat mingea pe străzi, nu se mai joacă de-a v-ați ascunselea, nu mai cântă pe izlazuri și nu mai merg iarna la săniuș.
Mall-urile au confiscat copilăria și adolescența copiilor. Din spații cu magazine în care intenția era de a face cumpărături, astăzi ele acoperă o serie de activități.
Astăzi serile libere și zilele de weekend ale copiilor se petrec în mall-uri. Dorințele copiilor nu mai sunt să meargă în timpul liber la bunici, ci să se intalnescă cu prietenii în mall. În mall au mâncare de tip fast-food, au zeci, sute de magazine de unde pot cumpăra orice își doresc, au locuri de joacă și au cinematografe, iar dacă ai obosit au spații de relaxare. Pentru cei mari există săli de fitness și frizerie, avem bănci, telefonie, televiziune (mai lipsesc bisericile). Sunt astfel construite încăt tot ce îți dorești să faci este să găsești acolo și să petreci cat mai mult timp…și bani desigur. În mall se celebrează zile de naștere și se organizează petreceri speciale.
Copiii, deși aparent se întâlnesc în mod cu scopul de socializa, la finalul zilei nu dobandesc achiziții uimitoare. Am văzut 6 copiii care înconjurau o masă, era plină cu resturi de mancare și ambalaje (evident că nu ajutăm angajații cu debarasarea) și toți 6 erau cu nasul în telefoane. La trecerea de pietoni din fața mall-ului tinerii traversează cu nasul în telefon. Nici nu întorc capul să-ți vadă mașina.
Mall-urile au terase, terase pe care adolescenții le afumă cu țigaretele permise. Mall-urile au parcări unde la cate un colț întunecat copiii încă puberi se îmbrățișează infidel.
Am plecat cu o așa imagine tristă a societății de astăzi, a unor generații care cresc cu mult deficite pe plan cognitiv, emoțional și social, cu un univers de cunoaștere mult mai limitat decat părinții lor în ceea ce privește natura și prietenii. Copilării seci, rezumate doar la distanța dintre școală și jocuri video acasă.
Rezonez perfect cu părinții care renunță la viața de oraș și decid să se mute la sat, cumpărandu-și case vechi pentru a le asigura copiilor în satele încă virgine și sănătoase o copilărie frumoasă în natură, cu animale domestice prin zonă și cu bucuria creșterii și dezvoltării. Fiecare avem libertatea de alege!
Jurnal de Bucovina 