Mi se pare demoralizator că de Sărbători suntem mai buni. „Mai buni” ar trebuie să fim tot timpul. Atât din punct de vedere al dezvoltării personale, cât şi în ceea ce priveşte relaţionarea cu ceilalţi. În fiecare zi ar trebui să „mai creştem” puţin ca oameni, faţă de ziua precedentă. Pentru că „a fi mai bun” nu înseamnă doar să dăruieşti cadouri, sau bani celor dragi, mai puţin dragi sau persoanelor aflate în dificultate cu anumite ocazii. „A fi mai bun” înseamnă să îţi faci un obicei din a le face ziua mai bună celor din jur în fiecare zi. Dar şi ţie însuţi! Asta nu presupune neapărat investiţii materiale. O vorbă bună, un zâmbet, un apel, un mesaj, o îmbrăţişare… bucură pe oricine. Îmi amintesc aici o discuţie avută cu un moş care cerşea acum ceva ani la intrare în Piaţa Mică. „- Mă nene n-am niciun ban de dat, dar îţi urez din toată inima mea o zi bună! -…să ştii că asta e mai bună ca toate!” a răspuns.
„A fi mai bun” înseamnă să investeşti şi în tine. Să citeşti o carte, să vezi un film bun, un serial mişto, să-ţi practici pasiunile, să nu renunţi la ceea ce te face fericit. Şi mă opresc aici din enumerare pentru că fiecare din noi are alte „chestii” care îl fac fericit. Secretul e să nu confunzi „fericirea” cu „plăcerea”. „Plăcerea” este ceva de moment, fericirea este ceva pe termen lung. Ambele au farmecul lor. Negreşit! Numai că dacă alergi mai mult după „plăceri” la un moment dat o să oboseşti, deoarece te vei afla într-un continuu maraton din cauza că plăcerile sunt efemere. Şi tu vrei să te simţi mereu bine, iar ele nu-ţi pot oferi această stare continuă. Trebuie să te bucuri şi de acestea, fac parte din farmecul vieţii, dar să nu devină un scop în sine. Scopul în sine trebuie să fie fericirea, pentru că ea îţi poate oferi acea stare de bine continuă de care ai nevoie şi de aceea majoritatea actiunilor tale trebuie să aibă în vedere împlinirea ei.
„A fi mai bun” înseamnă şi să-ţi faci treaba cum trebuie. Prin asta te ajuţi şi pe tine să creşti ca valoare umană şi pe cei din jur, făcându-le ziua mai bună datorită activităţii prestate de tine într-un mod corespunzător. Iar aici nu contează job-ul avut, nici dacă ai unul. Zic asta pentru că fiecare dintre noi are ceva zilnic de făcut. Dacă ne dăm silinţa să facem „ceva-ul” respectiv cât de bine putem, deja suntem „mai buni”. Şi asta fără să fie o zi specială, ci una ca oricare alta. Pentru că „a fi mai bun” nu înseamnă să te dai mare prin „faptele bune” pe care le faci câteva zile pe an. Asta e ipocrizie. „A fi mai bun” ţine de comportamentul tău zilnic şi tu ştii cel mai bine dacă eşti sau nu eşti „mai bun” pe zi ce trece.
de Dragoş Huţuleac
Jurnal de Bucovina 