La început de an, e greu de articole. Toată lumea se mai bucură de tihna sărbătorilor de iarnă care iau practic sfârşit abia după Sfântul Ioan şi nimeni nu mai scrie. Nici măcar eu n-aş face-o, dar mi-am promis că voi publica minim un articol pe zi (nu numai de-ale mele) în Jurnal de Bucovina anul acesta, aşa că mă văd silit să improvizez ceva cât timp fiica-mea ronţăie o pungă de pufuleţi. Cine ştie, poate chiar adoarme. Că a făcut astăzi, pe role, cel puţin 5 km. Ceea ce e mult, având în vedere cum mă simt eu după ce am alergat toată distanţa asta împreună cu ea. Şi drept să zic aş vrea să adoarmă, pentru că am de terminat o carte începută ieri şi pe care mâine nu am cum s-o termin. De altfel, asta e singura ambiţie pe anul acesta: să citesc măcar 2 cărţi pe lună. „Ambiţie” de care mă ruşinez puţin având în vedere sporul la lectură pe care l-am avut în liceu şi în facultate, „spor” care nu ştiu cum a intrat la apă, pentru că nu l-am înlocuit cu nimic mai folositor sau plăcut.
Ceea ce îmi plăcea enorm în liceu şi facultate e că unele lecturi mă prindeau atât de tare încât ajungeam să „trăiesc” cartea respectivă într-un mod inexplicabil, ca şi cum aş fi fost acolo şi luam parte la acţiune. Aşa că de fiecare dată când începeam să citesc ceva, parcă plecam într-o vacanţă în care mă bucuram de-o aventură ieşită din comun. Cred că de asta eram relaxat din cale afară. Rareori mă tulbura ceva. Poate doar zilele în care trebuia să mă trezesc înainte de ora 7. Dar astea şi acuma mă tulbură. Mi se pare inuman să te trezeşti la 6:59. În schimb mi se pare acceptabil să mă trezesc la 7.01. Mofturi!
Altceva nu mi-am propus pe anul acesta.
Nu vreau să mă îmbogăţesc!
Nu vreau să-mi găsesc marea dragoste!
Nu vreau în excursii!
Nu vreau să manânc numai la restaurant!
Nu vreau maşină nouă!
Nu vreau casă nouă!
În principiu, când vine vorba de 2023, nu vreau nimic.
O să vă zic la sfârşitul anului dacă am reuşit!
The end!
Autor: Dragoş Huţuleac
Jurnal de Bucovina 