Să nu le dai crezare când vin să te îmbie
Cu zâmbete viclene și pilde din povești
La viață fără grijă, la trai pe datorie,
Ca mai apoi mâncarea la ei să o cerșești.
Deplina bunăstare o dobândești cu munca
Mereu obositoare, întotdeauna grea,
Dar ca la sărbătoare să fie groasă șunca,
Cu drag și stăruință, trudește pentru ea!
Tot gospodarul știe cum gâdilă sudoarea
Prelinsă de pe tâmple șiroi pe gât în jos,
Pentru doi bani cărora le scapătă valoarea,
Și mânuiți de dânșii, devin fără folos.
Ar vrea, prin legi ciudate, în lipsuri să te-ngroape,
La ușa lor închisă nevolnic să aștepți,
Dar cât în rugăciune ți-e Dumnezeu aproape,
Nu pot să izbândească oricât sunt de deștepți!
Valoarea stă în tine, om ce lucrezi pământul,
Așa cum avuția e din pământul tău,
Nu-ți vinde moștenirea și nu-ți pierde avântul
Atras prin înșelare să zaci în făgădău!
Iar când pentru răbdare nu mai e loc în tine,
Cum de păcatul lumii vrei să te izbăvești,
Aruncă-ți coasa-n brazdă și-n pumnul strâns tu ține
Toiagul ce-a fost reazem din vremuri strămoșești!
Autor: Casian Balabasciuc
Jurnal de Bucovina 