Cam așa e cu digitalizarea României.
Nu contează că noi încă trăim în evul mediu timpuriu, nu contează că rețelele de internet e ca la reclama aia: ,,bicicleta Tohan, mergi o zi, repari un an”.Nu contează că încă mai avem părinți și bunici care, nu că nu vor, dar nu pot sa asimileze pe repede înainte toate căile încâlcire ale internetului.
Cam așa e la suceava.de pe 1 ianuarie, vrei sa mergi cu autobuzul, trebuie să știi să butonezi la aparatele alea din stații. Puține și fără explicații explicite..Nu spun de bătrânii din oraș, dar mai ales acei din zona rurală încă mai cred că internetul este un fel de mâncare sau e numele cuiva. Noi tineri și tot nu putem să ne dăm seama cam cum funcționează respectivele mașinării. Deci, după principiul: ,,nu știi, plătești „.
Bun, una. Doi, cu parcometrele alea, multe, de prin tot orașul. Unele sunt mai accesibile, dar altele sunt destul de sofisticate; ori merg cu fise, ori cu plata online. Deci totul online. Să ne ferească Dumnezeu să pice netul vreodată. Că nimic nu mă mai miră de la faza cu covidul.
Și dacă ar fi niște aparate simple, pentru tot omul, dar sunt niște dracii la care te uiți că prostul și nu știi de unde să le apuci. Dar na, primarul Sucevei, în loc să vadă cum merge situația, el impune. Atât. Să strângă taxe și impozite din orice și să impună. De parcă ar fi la el pe moșie. In schimb de pricepe să ragă de sărbători, având impresia că transmite colinde prostimii. Populimii din urbea pe care o conduce de o mie de ani, mai ceva ca un faraon; urbe gri și ternă, fără nimic care să te atragă sau să te convingă să locuiești în ea. Bine că avem parcometre sofisticate, automate de bilete lipsite de instrucțiuni, scoală on-line, programări la primărie on-line, totul on-line. Să nu se mai vadă om cu om. Poate descoperă dumnealui și cum să-i…tot on-line. Ca să fie găselnița completă.
Autor: Sebastian C. Oliviu
Jurnal de Bucovina 