Da, există în România. Pe capul și pe fundul multor români. Cu toate că își dă seama doar de efect, nu și de cauză…
Să vă explic…
Știți ce e aia o piramidă – mă adresez celor care au mai dat pe la vreo școală – , dar nu cum stă ea cu baza în jos,nu, ci invers, cu vârful foarte ascuțit în jos. Noi suntem jos, în vârf, greutățile și problemele sunt sus, în corpul pătrat de la bază, ce stau cocoțate acolo și ne apasă viața.
Ea apare în orice moment și situație din viața noastră de zi cu zi. Adică cea cotidiană, atât de prăfuită de rutina care ne adoarme rațiunea.
De exemplu, statul român îți propune să faci un credit. Tu pui botul și accesezi un credit destul de modest, să zicem. Statul te aburește la început cu rate mici, cu eșalonare, cu bla-bla, însă, odată ce te-a prins cu mâna între uși,…problemele tale încep să urce spre baza inversată a piramidei; ratele devin tot mai mari (din cauza lui Putin, desigur!), eșalonare canci, nu mai ai de unde plăti, că salariul tău abia acoperă alte daravele prioritare, și te trezești că ajungi pe la executori judecătorești și tribunale. Bun. Adică nu e bun, dar asta e!
La fel e și cu prețul vieții în general, la absolut orice te poți gândi. La noi se fabrică zi de zi o matematică extraterestră, în sensul că normalul este anormal, valabil este doar invers. Și în ceea ce privește taxele, impozitele, cheltuielile cu mâncarea, sănătatea, educația, economia, tot! Este calculat printr-o optică inversată. Ăia de fac legi pare-se că se uită înainte printr-un binoclu pus invers. Pe noi ne văd foarte departe, problemele cauzate de ei li se par normal de aproape de interesele lor.
Și felul ăsta al lor de a gândi taman pe dos, creează disensiuni în rândul populimii. Că sunt și din ăia care, indiferent ce se întâmplă, au același gen de binoclu.
Faza e….oare când vom aplica vreo teoremă de inversare a piramidei?! Nu de alta, dar greutatea ei, greutățile vieții noastre încep să intre tot mai mult în capetele și mai pe urmă în fundurile noastre atât de…ciuruite de ageamiii aflați la depozitul cu binocluri inversate.
De aceea resimțim tot mai mult autocrația lui Schepsis .II.. E o situație transformată într-un faraon al stresului cotidian care îi face pe mulți să se certe pe stradă cu tomberoanele de gunoi…
Autor: Sebastian C. Oliviu
Jurnal de Bucovina 