Dacă aş fi oficialitate publică, în mod cert nu aş merge să tai panglica la o grădiniţă începută în 2007 şi terminată în 2022. Aş găsi altceva de făcut în ziua respectivă. Aş lăsa cadrele didactice ale instituţiei să facă asta şi părinţii din zonă. După terminarea „ceremoniei”, când toată lumea ar fi plecată, aş trece să salut conducerea respectivei instituţii şcolare, i-aş întreba dacă totul a fost în ordine, mi-aş cere scuze că situaţia s-a tărăgănat atâţia ani, i-aş întreba dacă îi mai pot ajuta cu ceva şi dacă răspunsul ar fi pozitiv, săptămâna următoare aş face toate demersurile să rezolv problema. Asta pentru că începe weekendul. Dacă era în timpul săptămânii, o făceam din ziua următoare. Nu pentru că aş fi foarte responsabil, ci pentru că mi-ar fi extraordinar de ruşine de situaţie. E mult, bre, 15 ani…
De asemenea, dacă aş fi oficialitate publică, n-aş merge sub nicio formă să inaugurez un…..lift! Mi s-ar părea înfiorător de penibil…Nu ştiu dacă au adus şi preot pentru sfinţirea acestei măreţe realizări, dar dacă au făcut-o, circul a fost total. Dacă la grădiniţă înţeleg cât de cât prezenta preotului, aici nu ar avea nicio explicaţie.
Nu aş merge nici la tăieri de panglică de podeţe, bucăţi de drum proapăt asfaltate, sau altele care ar fi în fişa postului. Dacă asta scrie în fişa postului că trebuie să fac, înseamnă că asta e meseria mea, iar faptul că îmi îndeplinesc atribuţiile nu ar fi ceva extraordinar. Ar fi ceva normal, ceva firesc. In schimb, la ceva extraordinar, aş merge să tai panglica. De exemplu, dacă peste noapte aş face Sala Polivalentă promisă acum 20 de ani, da, aş merge să tai panglica. Dar dacă mai durează încă 20, sigur n-aş merge.
Noroc că nu-s oficialitate publică. Încă. Dar mă antrenez temeinic! În fiecare zi exersez aruncatul paltonului pe maşină. Bine, mint, că n-am palton. Dar arunc zilnic geaca. De undeva, toţi trebuie să începem….
Autor: Dragoş Huţuleac
PS: acest articol este un pamflet, dar va rog: nu-l trataţi ca atare!
Jurnal de Bucovina 