În lumea țăranilor români, când un om dovedește nesimțire crasă i se spune că are obraz de ochincă.
Știți ce este o ochincă!? O încălțăminte grosieră, dar extrem de rezistentă, făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de piele – șorici – de porc cusută la spate, pe o latură mai scurtă, încrețită în față, pe cealaltă latură scurtă, pentru a se strânge pe vârful piciorului, ce se încălța peste oghele sau colțuni de lână și se strângea cu nojițe prinse de marginile ochincii și duse în cruciș în sus pe picior. Erau extrem de rezistente, țăranii le purtau toată iarna și de la rezistența lor s-a născut expresia cu sens figurat „obraz de ochincă”.
De ce scriu eu azi despre expresia aceasta!?
Dacă universitatea unde ți-ai susținut doctoratul spune despre teza de doctorat că este profund viciată și tu vorbești de analfabeți funcționali înseamnă să ai obraz de ochincă.
Să vorbești de anduranță la penibil și ipocrizie, când tu ești tatăl penibilului și al ipocriziei, tot obraz de ochincă se cheamă că ai.
Pentru toată atitudinea personajului politic ținut în brațe de ROMÂNIA EDUCATĂ aș fi putut folosi și expresia „să nu vorbești de funie în casa spânzuratului”, că se potrivește, dar îmi place mai mult… obraz de ochincă…
Să vorbești de o acțiune de kompromat asupra ta, când ai pornit o avalanșă media de discreditare a Emilie Șercan, cum să spun altceva decât că ai obraz de ochincă!?
Dacă nu ai avea obraz de ochincă, ai putea spune senin și mimând neprihănirea, că ești răstignit în piața publică!?
Autor: Luminiţa Aldea
Jurnal de Bucovina 