Mănăstirea Râșca s-a încăpățânat să reziste vremii, aceasta fiind una dintre cele mai atacate, distruse și pustiite biserici din zona noastră.
Întemeiată de domnitorul Bogdan I, purtând numele de Bogdănești, este distrusă din temelie de către tătari și turci între anii 1510 și 1538, nemaiputând fi reconstruită. Drept urmare, în anul 1542, domnitorul Petru Rareș ridică în apropiere, mănăstirea Râșca, o construcție modestă cu biserică și opt chilii. După mai bine de 100 de ani, vornicul Costea Băcioc donează o parte din averea sa refacerii, în totalitate a complexului monahal. Așadar, biserica cu hramul „Sf. Nicolae” își dublează suprafața, iar chiliile, clopotnița și zidul înconjurător sunt reparate.
Traiul bun nu a ținut mult la Râșca. Începând cu secolul al XVII-lea mănăstirea începe să decadă, iar atacurile tătarilor se intensifică în zonă. Și după acest moment de cumpănă, biserica este refăcută treptat.
În anul 1821 mănăstirea a fost prădată de turci și se spune că „numai zidul a rămas”. Din nou, este refăcută din temelii, se ridică un pridvor mai mic, un proscomediar și este construită o turlă de lemn. Toate acestea, au fost înlăturate cu prilejul lucrărilor de restaurare a bisericii, care au urmat puternicului incendiu din 1921. Și de această dată s-a mers mai departe, mănăstirea beneficiind de restaurări succesive.
Având în vedere poziția ei retrasă, Mănăstirea Râșca a fost și închisoare pentru călugării vagabonzi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei. În anul 1844, a fost închis pentru vederile sale politice inovatoare, timp de șase luni, într-o încăpere din turnul clopotniță, marele istoric și om de stat Mihail Kogălniceanu.
În perioada primului război mondial, călugării din această mănăstire au mers, ca și cei din mănăstirea Slatina, ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni.
Printre odoarele bisericii sunt de menționat o părticică din moaștele Sfântului Nicolae, o părticică din moaștele Sfântului Serafim de Sarov și o părticică din lemnul Sfintei Cruci, donată de Biserica Ortodoxă Greacă.
Sursa: Visiting Bucovina
Jurnal de Bucovina 