Conştiinţa te trage de mâneca ca o mamă. „Unde mergi, puiule? De faci asta? Ştii că-i greşit! Ştii că nu e bine! Nu o fă! O să regreţi! Nu merită! Nu fă aşa ceva. Ai răbdare. Fă lucrurile cum trebuie.” Iţi zice asta folosind acelaşi ton ca mama: cald, rugător, cu dragoste. Nu strigă în gura mare, ca să audă şi ceilalţi că te afli într-o cumpănă a vieţii când trebuie să alegi între bine să rău. Nu vrea să te expună. Vrea să te ajute. Şi nu ai cum să nu o auzi. Că e aproape de tine, face parte din tine. Dar o ignori. Şi dacă nu o asculţi, peste ani, întotdeauna se va dovedi că a avut dreptate.
Conştiinţa niciodată nu greşeşte, pentru că nimeni nu te cunoaşte la fel de bine ca ea şi nimeni nu ştie la fel de multe ca ea. Şi nici nu te minte, pentru că nu vrea nimic de la tine. Îşi doreşte să te ştie bine. Dar nu are interese ascunse. Nu are altă „agendă” decât să te ştie liniştit, fericit. Şi cunoaşte calea pe care trebuie să o urmezi ca să ai parte de asta. Ţi-o arată mai clar decât orice aplicaţie tip Waze. Doar că tu te amăgeşti că există o altă cale, alt drum. Exact cum se mint veganii că gratarul cu tofu are cel puţin acelaşi gust, dacă nu chiar mai bun decât cel din carne de porc. Atât!
Autor: Dragoş Huţuleac
Jurnal de Bucovina 