Aveam vreo patru-cinci ani cred, când mama a coborât o ramă cu sticlă dintr-un cui bătut în perete, mi-a pus-o în față și mi-a arătat cu degetul o poză din cele câteva aflate în cadrul ramei, spunându-mi, uite, vezi cine-i aici? Cine-i, am întrebat-o eu curios în timp ce priveam atent la băiatul blond, grăsuț, … Continuă să citești David Croitor: „A fost odată ca niciodată, un băiețel blond, cu ochi albaștri, care ținea strâns o Biblie sub brațul de lângă inimă”