Mătușa Eleonora zâmbea rar. Îi muriseră amândoi băieții și simțea că nu mai are pentru ce trăi. Cu golul ăsta în suflet a stat vreme de mai bine de 30 de ani. Nu era zi în care să nu se gândească să se omoare și ea, numai ca o secundă să le mai audă vocea … Continuă să citești Cea mai mare bucurie și cea mai mare durere…