Deniile din Săptămâna Mare îmi rămân icoanele cele mai daurite de lumina Binelui dumnezeiesc, din vremea copilăriei. Vremea-nserării, glasul duios al clopotelor suspinând peste sat, timpul rugăciunii, gustul de Cer al anafurei către-nchinatul zilelor de ajunare, glasul bunei mele care-mi făgăduia - fără ca eu să-i cer vreodată o astfel de încredințare – că pentru … Continuă să citești Daniela Luminița Ceredeev: „Deniile din Săptămâna Mare îmi rămân icoanele cele mai daurite de lumina Binelui dumnezeiesc, din vremea copilăriei.”