Mi-e dor de trezirea greoaie din diminețile copilăriei, când cu greu te dumirești cine ești și unde te afli.De bucuria întâmpinării zilei cu acel surâs blând și candid al copilului care ai fost cândva.Și de începuturi, de avântul și nădejdea care te-au însoțit într-un nou vis sau lucrare oarecare.Mi-e dor de acele zile în care … Continuă să citești Constantin Cucoș: „Mi-e dor de bunicii mei, de odaia lor strâmtă cu sobă din lut în care, în iernile cele grele, intra neinvitat pe sub ușă troianul.”