Îmi plăceau toate fântânile. De îndată ce vedeam una, deveneam fata moșului. De cele mai multe ori, în mintea mea, le curățam, le văruiam ghizdurile, băteam un cui în brațul crucii ce amintea de apa vie, curățam jgheaburile de mătasea broaștei și, la final, mă desfătam privindu-mi chipul în străfundurile ei ce se unduiau ușor … Continuă să citești Liliana Buruntia: „Multe s-au schimbat în mintea și sufletul meu. Doar îngerii sunt tot acolo, se uită fix la mine de pe tavanul Cerului”