31 octombrie a mirosit a frunze căzute și amintiri iar holul Bibliotecii Bucovinei „I. G. Sbiera” s-a transformat, pentru câteva ore, într-un loc în care timpul a hotărât să stea pe loc. Pe pereții Galeriei de Artă, fotografiile celor doi gazetari, Dan T. Gurtesch și Mugur Geu, păreau că respiră, chemându-i pe cei prezenți nu … Continuă să citești Și noi v-am iubit, bă!”…sau in memoriam Dan T. Gurtesch și Mugur Geu
Etichetă: jurnal de bucovina
Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”
A mai căzut una.Deși aterizează ușor, căcisolul nu îndrăznește să o spargă,lacrimile Maicii lasă cratereîn mine. Iubirea mea nu a fost–nu a fost destul de pură,nu a fost destul de sacră,nu a fost destul de tare...nu este. Au lăsat peretele gol;pete vizibile tuturor.Le ridic și le apăs iar,tremurând, în patafixdeja uscat. A mai picat una.O … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Icoane prinse cu patafix”
Dragoş Huţuleac: Singuratatea ca terapie
Suntem crescuți cu frica de singurătate. Ne învață că dacă ești singur, înseamnă că e ceva în neregulă cu tine. Că n-ai știut să ții aproape. Că n-ai fost suficient. Că ești incomplet. Dar nimeni nu ne spune că uneori, tocmai în singurătate ne întregim. Am ajuns să trăim într-o lume în care prezența continuă … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: Singuratatea ca terapie
Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
JurJur că am mințit mereu,că niciodatănu mi-am spurcat buzelescuipând vreo boabăde adevăr.De ce mă priviți acumca pe un străin?Aceeași expresieplină de dispreț,de dezgust,ce o arătați porcilorși escrocilor…Pentru voimi-am învățat limbasă schingiuiascămulțimea de sunetece țâșnesc din minecu falsa speranțăcă vor apuca,în sfârșit,să zburdeprin aerul curatde afară.Chiar și cândvă mințeam pe față(mai ales atunci)eram cu gândul la … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Mărturisire”
Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Balaurul nu a fost răpus. A fugit de suliță, s-a retras în bârlog, lăsându-și în urmă solzii și o dâră de sânge. Crezându-l mort, vă fericiți și beți, iar șarpele, târându-se leneș pe sub pământ, înghite bolovani, sfarmă rădăcini mănâncă tot, crește, ucide, cu o ură oarbă... Viermele roade la inima mea, ca … Continuă să citești Tudor Caciur-Aioanei: „Stricăciune”
Casian Balabasciuc: „Ferească cerul de șmecheri!”
De (prea) multe ori am auzit afirmația că un popor dezbinat, cu greu poate fi adunat în jurul unui ideal comun, a unei idei favorabile sau a unui interes general. Acum, fiecare are dreptul de a se pronunța dacă această constatare o fi sau nu adevărată, etalându-și argumentele pro sau contra. Fără să dau verdicte, … Continuă să citești Casian Balabasciuc: „Ferească cerul de șmecheri!”
Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile
E mai bine de un ceas și va învia Bucuria acestei lumi. Dragostea învinge, în fiecare an, la început de primăvară. Și Doamne, frumos mai e la noi acasă, în satul nostru. Toate, după sănătoasă rânduială sunt făcute. Niciun pas mai încoace, ori mai încolo. Le facem așa, pentru că așa am apucat, de la … Continuă să citești Ilaria Puşcă: Părinții din tablou, coșarca și Paștile
Dragoş Huţuleac: „Paștele e despre cum rămâi în inima celor pe care îi iubeşti”
Nu ştiu cum simţiţi voi, dar eu am impresia că sărbătorile nu mai sunt trăite, ci bifate. Nu mai sunt tihnite, ci extenuante. Ne agățăm de ele ca de niște ocazii rare de a ne demonstra unii altora ce putem. Câți cozonaci facem, câte ouă roșii vopsim, câte tipuri de friptură servim. Uităm, de fapt, … Continuă să citești Dragoş Huţuleac: „Paștele e despre cum rămâi în inima celor pe care îi iubeşti”
Dincolo de corectitudinea politică: ce riscăm când tăcem de frică
Trăim într-o eră în care tăcerea este impusă prin rușinare publică, nu prin forță. Corectitudinea politică duce la autocenzură, oamenii evitând subiectele sensibile de frica stigmatizării. Tăcerea nu este neutralitate și facilitează radicalismul. Este esențial să avem curajul de a exprima idei echilibrate pentru a promova toleranța și umanitatea.
România lucrului prost făcut: cum am normalizat bătaia de joc
Între sistemul defect și cetățeanul resemnat, România își pierde demnitatea. E timpul să cerem mai mult. Nu e vorba doar de incompetență. E vorba de cum ne-am obișnuit cu bătaia de joc
Jurnal de Bucovina 