Luminiţa Aldea: „La Mălini, în satul lui Nicolae Labiș, în noaptea dintre ani, iar a murit și s-a născut timpul”

La Mălini, în satul lui Nicolae Labiș, în noaptea dintre ani, iar a murit și s-a născut timpul.Spectacolul a fost magnific. Parcă mai frumos ca niciodată.Întreaga suflare, artiști și privitori, călătorește în timp până la începutul lumii, la primii oameni ce au locuit acest pământ și toți se împărtășește cu nemurire.Tot ce au mai bun … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „La Mălini, în satul lui Nicolae Labiș, în noaptea dintre ani, iar a murit și s-a născut timpul”

Luminiţa Aldea: E ziua lui Labiș

Azi îl sărbătorim pe Nicolae Labiș. Numele lui e sinonim cu numele satului unde s-a născut, cu Mălini.Tata l-a cunoscut. Erau de aceeași vârstă. S-au întâlnit pe la stâne, unde tata era de copil cioban și Nicolae Labiș mergea în căutare de povești. Ciobanii sunt toți povestitori înnăscuți. La vremea lui Labiș și a tatei … Continuă să citești Luminiţa Aldea: E ziua lui Labiș

Luminiţa Aldea: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”

Pe holul Parlamentului European o artistă suedeză, Elisabeth Ohlson, a expus fotografii. Nu le-am putut privi până la capăt. Sunt ofensatoare, greu de privit. Nu mă deranjează că apără drepturile unor minorități, dar e sacrilegiu să asociezi aceste minorități cu Iisus.Pentru omul care sunt azi, născută dintr-un tată, care era păcătos ca orice om, dar … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”

Luminiţa Aldea: „Totul era o așteptare… O înnoire…”

Mama ne trimitea pe toți la Sfântul Aer în Vinerea Mare. Îmbrăcați în haine noi - la Sfântul Aer se îmbrăcau pentru prima dată hăinuțele cumpărate pentru Paște - urcam fericiți dealul spre biserica din Pâraie.Eram atât de mândră de rochița nouă și pantofiorii de Paști încât călcam cu grijă să nu se murdărească. Dacă … Continuă să citești Luminiţa Aldea: „Totul era o așteptare… O înnoire…”

Luminiţa Aldea: Cea mai dulce pâine cu poverlă

Eram elevă în clasa întâi la Mălini. Era primăvară ca acum și probabil Postul Paștelui și sâmbătă. Veneam cu toată clasa mea spre casă de la școală. În centrul satului, peste drum de magazin, era o casă micuță, care de-abia se vedea de după un gard mare, din lătunoaie late, puse orizontal. La poarta acelei … Continuă să citești Luminiţa Aldea: Cea mai dulce pâine cu poverlă