Când eram mic, un drum la schitul de maici de la Brădățel era aproape la fel de important ca drumul până la Suceava unde bunicul îmi cumpăra suc, prăjitură dar și jumătate de baton de salam de vară cu roșii și pâine proaspătă „turcească” (nu știu de ce-i zicea așa), din care ne ospătam amândoi … Continuă să citești Am fost la Schitul Brădățel: „-Dar ce-i acolo tati? Un castel cu acoperiș de aur?”