O după-amiază la mănăstirea Teodoreni din Suceava

După mai bine de doi ani am ajuns din nou la mănăstirea Teodoreni, singura mănăstire de maici din municipiul Suceava. Prima oara am vizitat-o din curiozitate, pentru că nu-mi venea a crede că nu știu nimic despre această așezare monahală, nici măcar că există, deși nu locuiesc departe de ea. Am aflat despre dansa de pe facebook, dintr-un articol distribuit pe o pagină a unei asociații studențești ortodoxe. Întâi am zis că sunt fabulații scrise pentru trafic, apoi am dat un search pe google și am descoperit că am greșit. Acest lăcaș de cult chiar exista și era la mai puțin de un km de mine. Ei bine, dacă atunci am vizitat-o de curiozitate, astăzi am vizitat-o de dor. Pe lângă asta, o plimbare nu strică nimănui, mai cu seamă când toamna se încăpățânează să aibă temperaturi de vară iar sufletul îți cere puțin răgaz și un pic de liniște.

70463564_414225999230903_1437637291840372736_n

Mănăstirea e ușor de găsit. Dacă te îndrepți spre spitalul de psihiatrie din Burdujeni, înainte de a junge la el, pe dreapta, găsești drumușorul din imaginea de mai sus, care te duce exact în poarta mănăstirii. E o intrare discretă, străjuită de ziduri, care contribuie la pacea acestui așezâmânt monahal.

70684496_484490978766825_1299963974887931904_n

Odată intrat pe poartă, rămâi surprins de liniștea de-acolo și nu în ultimul rând de modestia acestei mănăstiri. Diferă mult de mănăstirile „comerciale” prin simplitate și dimensiunile firești ale clădirilor administrative, ca să nu mai vorbim de biserică. Iar simplitatea asta are un farmec aparte pentru că se vede că e îngrijită de o mână de gospodar care știe să facă din nimic, ceva frumos.

70494961_454512345267318_7538006889716514816_n

Ba mai mult, am aflat că cele 4 măicuțe și preotul de acolo se gospodăresc singuri și trăiesc de pe urma pământului lucrat, a vacilor pe care le îngrijesc și a stupilor cu albine.  „Și ne descurcăm bine, mulțumim lui Dumnezeu” mi-a zis zâmbind părintele. Munca lor este răsplătită de cei care caută produse alimentare naturale, de casă, pe care le găsesc în gospodăria mănăstirii. Muncesc și au! Nu au mult…se vede asta cu ochiul liber, dar totodată se vede că știu să-și chivernisească bruma de avere, făcând rai din ceea ce au.

70382686_421568335145274_5183851335283376128_n

Am avut bucuria să stau de vorbă puțin cu preotul de acolo. Un om la fel de modest ca așezarea pe care o păstorește și foarte înțelept, deși nu pare a fi bătrân. Nu a vrut să-mi spună vârsta, motivând că aceasta nu este o informație cu folos sufletului și nici nu mi-a permis să-l fotografiez. Dar nu a făcut-o cu răutate. Pur și simplu, nu-i place „publicitatea”. În schimb a vrut să discutăm. Drept să zic mai mult el, decât mine, pentru că eu am o reticiență înnăscută vis-a-vis de fețele bisericești.  Dar de data asta nu a fost cazul. Am descoperit un om blând, preocupat sincer de oameni și de ce se întâmplă în societatea contemporană.

Mi-a plăcut foarte mult când mi-a zis că duhovnicul trebuie să aibă capacitatea de a vedea dincolo de păcatele oamenilor și că nu trebuie să-i judece pe aceștia prin prisma acestora, ci prin prisma măreției misiunii lor ca oameni pe pământ. Pentru că Dumenezeu i-a creat cu un scop, iar duhovnicul trebuie să le limpezească mintea tulburată de păcat și să-i îndrepte spre acel scop, ca să se desăvârșească ca oameni.

De asemenea m-a surprins vorbindu-mi despre taina iubirii. „Pentru că iubirea e o taină grozavă! Gândește-te dumneata că-l simți pe celalalt om ca și cum ar face parte din tine. Așa ceva e dincolo de înțelegerile noastre și totuși, există” Cu toate astea, era trist că acest tip de iubire este tot mai absent din societate și că oamenii, din „depozite de iubire” au devenit simpli „producători” și „consumatori”, iar soții, în loc să vadă unii în alții niște parteneri, văd mai degrabă niște „animale de companie.”

La fel, în cuvinte simple, mi-a explicat cum au ajuns sfinți, cei pictați pe pereții bisericii. „Au ascultat de Dumnezeu. E la fel ca în familie, când copilul își ascultă părinții. Dacă îi ascultă, dacă ține cont de sfaturile lor,  dacă este cuminte, părinții prind tot mai mult drag de el, și-i oferă tot mai multă încredere și tot mai multă dragoste. Iar copilul care primește din plin dragostea și încrederea părinților pentru faptele lui bune, devine și mai bun și se va remarca în fața celorlalți pentru că se hrănește cu dragostea și încrederea alor săi, iar asta îi dă putere. La fel și cu sfinții. Dacă Dumnezeu a văzut că cineva îl ascultă, că face ce spune El, evident că l-a îndrăgit și i-a oferit dragostea Lui, pe măsura faptelor lui bune. Iar un om care este conștient de dragostea lui Dumnezeu pentru dânsul, nu poate ajunge decât sfânt!”

70295622_524056741703929_6290515290493026304_n

Pentru că îmi dau seama că m-am întins cu acest text, închei articolul cu alte imagini din incinta bisericii și din curtea sa, invitându-vă să treceți pe la mănăstirea Teodoreni când vă permite timpul, ca să vedeți dacă am fabulat sau nu.

( de Dragoș Huțuleac)

70458272_797741190661137_1377633884295921664_n70449943_424797181725353_401998686818664448_n70334513_656543698168637_7073078372141629440_n70183946_2986514198126132_8912410739562512384_n70254183_451307762136428_5985495608008376320_n70234509_364967991052699_7327679983294349312_n69962818_2435009790155658_6855616086226763776_n

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s