Dacă nu îți iubești țara, nu ai cum să o transformi în ceea ce îți dorești să fie

Eu nu înțeleg înverșunarea asta împotriva patriotismului! Nu pricep cum se face că cei care își iubesc țara și încearcă să promoveze în spațiul public ideea unei Românii puternice, independente, demne sunt caracterizați imediat ca fiind comuniști sau fasciști.

Nu înțeleg de ce vocea românilor de succes care și-au construit cariere în țara noastră, care au dezvoltat afaceri pe teritoriul țării, care ne arătă că se poate trăi decent în România, folosind resursele acestei țări într-un mod conștiincios, cu perseverență, responsabilitate și voință, fără niciun ajutor din străinătate și fără să încalce legea, nu e la fel de auzită ca a celor care lucrează pentru multinaționale sau activează în ONG-uri.

Nu înțeleg de ce e rău să fii stăpân la tine în țară, nu înțeleg de ce trebuie să luăm de bun tot ce vine de la Bruxelles sau din SUA. Prin asta nu spun că trebuie să ne opunem tuturor propunerilor făcute de aceste entități, dar ar trebui să alegem numai ce ne este de folos. Ori ca să facem asta, trebuie să gândim singuri iar SUA și UE trebuie să ne accepte punctul de vedere, chiar dacă nu concordă cu dorințele lor. Acest lucru este valabil și în relația cu celelalte state ale lumii. Independența unei națiuni nu este reală când acceptă fără cârtire indicațiile politice trasate de așa zișii parteneri externi.

Nu cred că există vreo țară care să nu fie conștientă de problemele pe care le are, dar e dreptul ei să decidă cum le rezolvă, când le rezolvă și care sunt problemele ce trebuie rezolvate cu prioritate. Dacă dorește, o țară independentă poate cere ajutorul altor țări în rezolvarea problemelor interne dacă crede de cuviință, după cum și partenerii au libertatea de a alege dacă răspund pozitiv unui asemenea demers sau nu. Dar partenerii nu au dreptul de a oferi „ajutor” cu forța.

De asemenea, partenerii pot exprima sugestii, pot avea opinii, dar nu au dreptul să ne oblige să le acceptăm. În egală măsură, este egală și reciproca, în sensul că și noi le putem da sugestii sau ne putem exprima opinii cu privire la politica lor internă, dar nu avem dreptul să îi obligăm să le accepte. Acest lucru nu trebuie să nască tensiuni în nici una din tabere. Trebuie să acceptăm realitatea, ori realitatea este că fiecare popor în parte este diferit, are o personalitate proprie cu caracteristici specifice. Națiunile, între ele, trebuie să colaboreze acolo unde interesele lor converg și să accepte faptul că în unele privințe nu vor cădea de acord, cel puțin pentru moment. Nu există cel mai bun popor, cel mai democrat popor, cel mai drept popor, nici cel mai cel popor. Fiecare națiune are greșelile ei și realizările ei. Treaba e că dacă nu crezi și nu îți iubești țara, nu ai cum să o transformi în ceea ce îți dorești să fie. Nici tu nu ai reuși ca om fără credință în tine și fără să te apreciezi. Uneori, atât omul, cât și țara, e bine să fie unul și același lucru.

(de Dragos Hutuleac)

Un comentariu

  1. Aș îndrăzni eu un răspuns, pe care l-am simțit ițindu-se încă de la primele rânduri, când vă citeam. Întrebarea dvs. a venit firesc, plecată cum se vede dintr-o conștiință raportată la firesc și la normal. Și vă asigur că și din punctul meu de vedere, așa ar trebui să fie. Așa mi-aș dori…Omul să se simtă contopit cu țara lui. Idealurile sale să fie în prelungirea aspirațiilor întregii națiuni. Să nu se jeneze să afirme că e patriot, să simtă dragoste pentru semenii săi și să nu țină coada în jos, ca un câine bolnav de jigodie. Să fie mândru! De ce nu e așa?
    Să le luăm pe rând…
    În perioada comunistă, noi am avut parte de o educație bombastică, unde exagerările erau la ordinea zilei, iar aceste informații primite prin toate sursele, de la manuale, la ziare și programe tv, chiar știind bine că sunt baliverne, căci miroseau de la o poștă a gonflare, tot aveau un efect mai bun pentru ceea ce se cheamă conștiință națională, decât otrăvurile ulterioare, servite după revoluție. Pentru că au venit mai apoi „scoaterile la iveală”. Și au venit „adevărurile”. Lucru bun în sine, dacă nu ar fi avut efectul de recul. S-a mai și exagerat din nou, dar de data aceasta tocmai în sens invers. Nu mai suntem buricul pământului, acum suntem ultimii dintre oameni. Lași, perverși, trădători, hoți… Și dăi și dăi. Ne blamăm singuri și asta de niște zeci de ani. Eu am copilărit la țară și cunosc complexul de provincial. Exact acest tip de complex, dar la nivel de identitate națională, l-au resimțit cei plecați în afară, dar și cei rămași când intrau în contact cu străinii. Român rupt în fund, cum se exprima Cristoiu. Nu vorbesc de cei cu ceafă și obraz gros pe care îi durea exact în dos de aceste frustrări. Toate astea pe fondul confiscării de către o adevărată clasă socială (reprezentată de politicienii corupți) a ultimelor simboluri ale patriotismului. Mă afectează să îmi văd tricolorul pângărit de mâinile pătate ale celor corupți. Eu îl păstram pe al meu cu grijă și mândrie ca să-l pun la balcon de 1 decembrie și în vârful pomului de iarnă. Ca un simbol de care îmi e drag. Știți ce spun? Bucata mea de tricolor, cu care am plecat de acasă, se simte ofensată de drapelul mare care le fâlfâie lângă ureche celor care m-au determinat să plec. Sunt mulți și sunt vizibili acum, că ies ca păduchii în frunte. Comuniștii nomenclaturiști măcar nu-i știam, că se ascundeau chiar și unii de alții, ca să nu le fie luată la ochi averea. Cum spuneam, acum e tocmai invers. Nu mai e fereală, e bravadă. Cinstitul e prost iar hoțul e isteț. Credinciosul e făcut pocăit într-un sens peiorativ, iar cel căruia îi zici că e al dracu, se simte complimentat. Ușuraticele sunt admirate, iar fecioarele se rușinează de condiția lor. Asta e lumea în care trăim și cele spuse mai sus fac parte dintre cauzele care au condus la acest rezultat. Poate nu sunt singurele, dar nici efectele nu le-am isprăvit….Am întâlnit oameni care s-au stabilit pe unde au plecat la muncă, și-au luat o casă…cum e spiritul românului. Toate bune. Dar mi-a venit să zvârl cu barda în lună de necaz, auzindu-l că lui nu-i mai trebuie România. Că ea n-a făcut nimic pentru el și ca atare nu se simte dator față de nimeni, singur cu sudoarea lui făcându-și rostul în lume. Mergând pe logica asta, nu l-ai putea contrazice. Cu ce? Cu gândirea mea idealistă? Eu sunt cel care am fost rănit la revoluție, dar mi s-a părut nedemn să am vreo pretenție și nu am solicitat certificat de atestare. A fost firesc gestul meu. Și normal. Eu sunt cel care am plecat din țară că n-am fost în stare să-mi adun altfel (și munceam cât doi oameni la un loc!) banii pe care îi datoram impozitelor. Bani care erau blocați pe undeva., pentru că și eu aveam bani de primit, dar numai dacă ungeam anumite uși. Deși îmi reveneau de drept, conform cotractului încheiat și pe care eu mi-l onorasem. Și am muncit iar din greu, departe de familie ca să îmi achit datoriile. Și mi le-am achitat, dar tot mă simt dator. Cui? Așa…dator leagănului meu strămoșesc. Că eu nu aș pregeta nicicând să mă ridic iarăși sub drapel, dacă (Doamne ferește!) ar fi nevoie. Drapel reprezentat de acea mică bucățică de care v-am vorbit și pe care o țin cu mine. Ce este țara, în fond? Își mai pune cineva întrebarea? Ca s-o iubești, trebuie s-o cunoști. Să ți-o reprezinți. Eu am călătorit mult, de la o margine, într-alta a ei. Natura muncii mele presupunea teren de străbătut. Și am cunoscut oameni, oameni de tot felul. Așa zisa talpă a țării. La ei mă gândesc și la glia care i-a plămădit. Eu nu mi-am părăsit țara așa cum se exprima nu mai știu cine la un articol de-al meu. Am luat-o cu mine și o port în inimă. Și plâng de dorul ei, ca de dorul de copii. La un loc! Numai cine o iubește ca mine, mă poate înțelege!
    Îmi cer iertare pentru lungimea comentariului. E un subiect prea sensibil pentru mine, pentru a-l putea comprima în numai două vorbe. Și vă citesc de ceva timp, deci știu că am avut cui îmi vărsa oful. Doamne ajută de mai bine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s