Hai să vorbim de pe 13, despre 14 Februarie!

Iubito, iartă-mă că-ți spun asta, dar eu pe 14 februarie nu te iubesc mai mult decât pe 7 ianuarie, sau 31 mai. Eu te iubesc la fel zi de zi. Nu am nevoie de o dată anume ca să mă bucur de tine. Nimeni nu trebuie să-mi facă un program oficial pentru a-ți declara dragostea, nici nu am nevoie de un orar prestabilit ca să te sărut, sau să te țin de mână… și în mod cert nu am nevoie de o zi internațională ca să îți ofer flori sau atenție. Atunci când vine vorba despre iubirea noastră, nu am nevoie de nimic altceva decât de tine!

Nu, nu sunt romantic. Îți mai scriu uneori o poezie, dar nu mă aștept să te dea pe spate deși, între noi fie vorba, scriu excelent…și flori îți aduc din când în când, dar numai pentru că faci „hiiiii!”, te ridici pe vârfuri și mă săruți. Sincer, niciodată nu am înțeles de ce îți provoacă așa o reacție, dar am considerat că e mai cuminte să nu întreb. Altceva… cam nimic!

Alte așteptări mari, în afară de a fi sinceri unul cu altul, în privința relației noastre, nu am. Atât! În rest, minte-mă cât vrei. Știu că de cele mai multe ori o faci ca să îmi fie mai ușor… și eu fac la fel.

Mai știu că te poți îndrăgosti de altul… e firesc! Dar spune-mi când o faci. Nu o să renunț, o să lupt pentru tine. Probabil o să pierd, dar o să accept mult mai ușor să fiu învins, decât trădat. Înfrângerea e o lecție din care poți deveni mai bun, în timp ce trădarea e o lecție din care, în mod cert, devii mult mai rău. Pentru ce să-mi otrăvești sufletul? Ai ținut la el, sunt sigur… nu are cum să-ți fie indiferent. Nici eu nu o să te trădez… promit! La fel… mi-e drag sufletul tău prea mult, ca să-l otrăvesc cu incertitudini.

Nu cred că dragostea adevărată are nevoie de maimuțăreli de trei parale, denumiri atât de diminutivale că ai avea nevoie de un microscop de ultimă generație ca să zărești animalul din expresie, gen: Puişor mic, mic, mic, mic și pufos ce ești tu!!! Chiar îmi fac silă.

La fel, nu cred că dragostea adevărată te îndeamnă la rele. Niciodată! Dragostea adevărată, aproape că nu o simți atunci când ţi-e bine, dar o simți din plin când ți-e greu. Ea e cea care îți dă putere să mergi mai departe și ai cuvântul meu, uneori chiar te hrănește dacă ți-e foame. Nu e nici sclipitoare, cum crezi că ar trebui să fie. Artificiile, ai văzut și tu, sunt frumoase, umplu cerul, dar se sting și dispar. Tu ramâi în schimb, pe pământ… ori dragostea adevărată tocmai asta e: pământul care nu-ți fuge niciodată de sub picioare. Chiar dacă îl calci, știe că asta e menirea lui, să te ajute să ajungi cât mai departe. Nu e niciun sacrificiu, e menire, e ceea ce trebuie să fie.

Dragostea adevărată nu e doar dulcegărie. Te mai și ceartă când trebuie, te trage de mânecă când te întinzi, se supără când greșești, dar face toate astea pentru că îi pasă. Tot ea te pune să te îmbraci bine și obligatoriu să mănânci. Uneori îți face observații asupra viciilor tale. Nu o face din răutate, ci pentru că vrea să te știe cât mai multă vreme lângă ea. Da, câteodată e enervantă această dragoste, așa-i, dar să știi că destulă lume nu are parte de ea. Ești un norocos/oasă!

PS: știi că nu sunt superstițios, dar de Sf. Valentin am auzit că e bine să porți lenjerie roșie. Totuși, între noi fie vorba, știu sigur că e și mai bine dacă nu porți deloc!

(de Dragoș Huțuleac)

caricatura_30291834-770x600

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s