Un scurt popas in trecutul comunei Slatina

Comuna Slatina este așezată în sudul județului Suceava la distanța de 27 km față de orașul Fălticeni și 28 km față de orașul Gura Humorului. Din punct de vedere geografic se află în zona de contact a Munților Stânișoara cu Podișul Moldovei și Subcarpații, făcându-se legătura între Depresiunea Stulpicani și Depresiunea Găinești.

Suprafața teritorială a comunei Slatina este de 11.958 ha, din care 2.987 ha proprietate privată. Cea mai mare parte a suprafeței comunei este ocupată de pădure, iar suprafața agricolă este de 3.518 ha. Comuna Slatina are ca vecini următoarele unități administrativ teritoriale: la N comuna Valea Moldovei și Gura Humorului, la S-E comuna Mălini, la S-V comuna Stulpicani, iar la N-V comuna Frasin. Comuna Slatina este alcătuită din satele: Găinești, Herla și Slatina și este străbătută de drumul județean 209A.

Istoricul localității

Cea mai veche așezare menționată documentar în această zonă este satul Todirești – 1438 (M.D. Matei și E. Emandi), așezat în partea de E a comunei, pe partea dreaptă a Suhăi Mici, pe terasele acesteia care asigurau cele mai bune condiții pentru activitățile agricole. Satul Todirești a dispărut iar terenul este cuprins de satul Slatina.

Denumirea veche a satului Slatina, până în 1968, a fost Drăceni. Așa apare menționat într-un hrisov de la Ștefan cel Mare din 15 septembrie 1498, (Academia Română, Codicele Humorului, fila 90), unde găsim menționată așezarea Mălini cu cătunele ei, Drăceni și Găinești, întinse în munte. În 1561, când domnitorul Alexandru Lăpușneanu construiește Mănăstirea Slatina, donează  mănăstirii satele Mălini, Drăceni și Găinești, ce au fost luate  de la mitropolitul Grigorie în schimbul altor sate. Astfel, satele Drăceni, Găinești și Mălini rămân în stăpânirea Mănăstirii Slatina până în 1863, când are loc secularizarea averilor mănăstirești, satele Găinești și Drăceni trec în proprietatea Statului ca așezări componente ale comunei Mălini. Prin legea din 1884, comuna Mălini a fost cedată Domeniului Coroanei, odată cu toate satele componente și cu veniturile lor.

Cele trei sate, Găinești, Drăceni și Herla, rămân în componența comunei Mălini până în anul 1908, când se despart de comuna Mălini și formează comuna Găinești cu centrul de comună în satul Drăceni. Această formă administrativă se păstrează până în anul 1926, când se produce o nouă despărțire: satele Drăceni și Herla formează comuna Drăceni, iar satul Găinești formează o comună aparte.

Comunele Drăceni și Găinești au evoluat separat din anul 1926 până în anul 1943, când s-au contopit din nou, formând comuna Drăceni. În anul 1945 cele două comune s-au despărțit și au rămas separate până în anul 1968 când s-au unit și au format comuna Slatina, cu centrul de comună în satul Drăceni, care și-a schimbat numele în Slatina după denumirea Mănăstirii Slatina, care se află la jumătatea distanței dintre cele două sate.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Slatina se ridică la 4.821 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 5.213 locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (96,99%). Pentru 3,01% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,25%). Pentru 3,01% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Aceste cifre variază de la un an la altul pentru că numărul populației este într-o continuă schimbare, deoarece mulți pleacă în străinătate din comună, iar unii se întorc.

 

Învățământul din Slatina

Învățământul pentru populația locală de aici a început în anul 1858, când s-a înființat o școală pe lângă Mănăstirea Slatina, pe baza unui „așezământ al domniei Moldovei”. Începând din 1865 cetățenii din Găinești solicită mutarea școlii de la mănăstire în satul lor, lucru acceptat, dar mult mai greu a fost pentru copiii din Drăceni din cauza distanței. Școala din Drăceni (Slatina) a fost înființată în anul 1890 de către organele administrației locale cu sprijinul Administrației Domeniului Coroanei din Mălini. Cursurile au început la 17 decembrie 1890 cu 47 de școlari (32 de băieți și 15 fete). Cel dintâi învățător a fost Constantin Lateș. Numărul mare de școlari a determinat administrația locală să ia măsuri de extindere a spațiului cu 5 săli de clasă în 1909 și o anexă pentru atelier.

Școala din Herla a fost construită în 1934, învățători fiind Grigoriu Ioan și Grigoriu Aura. În anii 1962-1963 s-a construit  un local de  școală și  în cătunul Lupoaia, ce a funcționat cu clase simultane până în anul școlar 2010/2011, inclusiv.

Populația școlară a crescut mult în anii 1970-1980 când la școală existau clase paralele, dar după 1990, a început să scadă constant datorită politicii în domeniul natalității cât și plecării familiilor tinere în străinătate la muncă, luându-și și copiii cu ei. În prezent s-a ajuns la un singur rând de clase, dar și efectivul elevilor pe clase a scăzut.

În prezent, unitatea cu personalitate juridică – Şcoala Gimnazială Herla, are următoarele structuri: Şcoala Gimnazială Slatina, Grădinița cu Program Normal Herla și Grădinița cu Program Normal Slatina.

Mănăstirea Slatina

Mănăstirea a fost construită de către domnitorul Alexandru Lăpușneanu. Lucrările au fost începute în prima domnie (1552-1561) și au fost definitivate în a doua domnie (1564-1568). La acea dată Mănăstirea era cea mai mare, mai frumoasă și mai bine dotată din toată Moldova. Nicolae Iorga a scris despre Mănăstirea Slatina următoarele: „Ctitorul Alexandru Lăpușneanu a vrut să întreacă pe toți înaintașii și strămoșii săi prin clădirea acestei mănăstiri. Niciodată Ștefan cel Mare sau Petru Rareș nu au avut îndrăzneala și dărnicia ce trebuie pentru a dura o clădire așa de mare, așa de bogată și așa de felurită”.

Mănăstirea a avut perioade de înflorire dar și perioade când asupra ei s-au abătut mari nenorociri. Cea mai mare a avut loc în 1821 când a avut loc lupta dintre eteriști și turci și când s-a dat foc mănăstirii, distrugându-se clădirile anexe și jefuindu-se odoarele bisericești. Mănăstirea s-a refăcut în timpul mitropolitului Veniamin Costachi care s-a retras la Slatina între 1842-1846 și care este considerat al II-lea ctitor. Prin grija lui s-a refăcut gospodăria mănăstirii și tot el a suportat cheltuielile refacerii picturii și a mobilierului bisericii. O altă nenorocire s-a abătut asupra mănăstirii la 9 februarie 1939 când mănăstirea a ars. În urma incendiului au fost distruse 57 de chilii gospodărești, stăreția și clopotnița, pierzându-se în același timp și toată arhiva mănăstirii. Alte distrugeri au avut loc în anul 1944 când în această zonă s-au purtat lupte între armatele germane și cele ruse care au jefuit pe rând mănăstirea.

După război mănăstirea se reface greu datorită lipsurilor, dar în anul 1949 vine ca stareț la Slatina părintele Ilie Cleopa, aducând de la Sihăstria 30 de călugări și luând măsuri urgente de redresare economică și de îmbunătățire a vieții monahale.

Mănăstirea a funcționat cu călugări până în 1960, când aceștia au fost trimiși pe la alte mănăstiri, lăsând la Slatina doar câțiva care să asigure paza bunurilor rămase. Averea mobilă a fost repartizată altor unități bisericești.

În anul 1962, la ordinul Mitropolitului Iustin Moisescu, la Slatina au fost trimise 6 măicuțe, stareță fiind maica Evelina Chirilescu.

Mănăstirea începe să se refacă, s-a restaurat turnul clopotniță, s-a introdus energie electrică (1974), s-a introdus conducta de apă, s-au refăcut anexele gospodărești.

În 1977 la conducerea mănăstirii a venit Evelina Tănase care a început restaurări importante cu ajutorul mitopolitului Teoctist Arăpașu. S-a refăcut pictura, s-au înlocuit geamurile, acoperișul cu tablă de cupru, în 1992 s-a montat încălzirea centrală în biserica mare, în 1998 s-a construit casa de oaspeți și alte îmbunătățiri.

Pe la Mănăstirea Slatina au trecut și au poposit o serie de personalități ale bisericii care și-au pus amprenta asupra dezvoltării vieții monahale. Mitropolitul Veniamin Costachi, Sofronie Miclescu, Calinic Miclescu, Ilie Cleopa, Antonie Plămădeală, Ciopron Ștefan – Partenie, Aurel – Adrian Hritcu, Murariu Dumitru – Dosoftei, Udișteanu Dumitru – Dionisie, Olaru Ilie – Emilian, Tănase Petru –Petroniu, Papacioc Anghel – Arsenie, Câmpanu Gheorghe – Gherasim, Flocea Gavril Gherantie, Gavrilă Vasile – Paisie, Morărescu Neculai – Haralambie, stareța Tănase Ioana – Evelina.

Mănăstirea este o necropolă clasică polifuncțională care astăzi îmbracă haină de sărbătoare, încântând și înduhovnicind credincioșii care vizitează această oază de spiritualitate. Aceasta se datorează spiritului gospodăresc dezvoltat al maicii starețe, care s-a dovedit a fi un bun administrator, dar și colaborării ei permanente cu duhovnicii și personalul monahal.

Pentru cei ce nu s-au împărtășit încă din bucuria vederii acestui sfânt locaș binecuvântat de Dumnezeu, poteca Slatinei așteaptă pașii evlaviei lor pentru a-i răsplăti din plin cu liniștea și curăția unui popas în timpul înveșnicit lui Hristos.

manastirea-slatina-3
Manastirea Slatina

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s