Berea noastră, cea de toate zilele

Când am ajuns azi acasă, mă așteptau pe birou două bucovinence blonde, umede, care se atingeau suav, așteptând să le savurez. Se uitau la mine atât de pervers! Erau două sticle de bere Suceava, scoase de la rece de numai 10 minute de prea-iubita mea soție! În restul timpului, e numai iubita mea soție, dar ăsta era un moment rar, când îmi înțelegea nevoile. Urma, așadar, un menage à quatre în care urma să povestim despre ce am făcut peste zi, despre ce urmează să facem zilele următoare, presărând toată discuția cu mici bârfe aflate din surse variate, pe care nu le menționez aici, în speranța ca va citi și Liliana acest editorial, să crape de curiozitate! Știu că sunt puțin răutăcios, dar când o macină curiozitatea și își dă cu presupusul ne amuză pe cel puțin o săptămână, așa că merită. Sper să nu uit să o etichetez când va fi publicat editorialul.

Bere. Un cuvânt atât de simplu, substantiv comun, dar care ar merita atât de mult să fie substantiv propriu. Adică, pana mea, Cîțu poate fi substantiv propriu și berea nu? Berea unește oamenii. Tot ea, consumată în cantități rezonabile, limpezește mintea și îl fugărește pe neamțul ăla Alzheimer. În cantități nerezonabile, este răspunzătoare pentru mai multe povești de iubire decât Cupidon și e coautoarea a cel puțin câteva zeci de cărți bine scrise. Berea, onorați cititori, stă la baza prieteniei între bărbați și de multe ori se află la temelia unei căsnicii fericite. Tot ea te scapă de pietrele la rinichi și te face să râzi mai des decât spectacolele de stand-up la care nu ai bani ca să mergi. Tot ea te ajută se râzi când îți vin facturile la energie electrică. Că fură ăștia de rup! Așa ne trebuie dacă i-am lăsat să aibe monopol. Aș arunca în ei cu toate sticlele de bere băute în ultimii ani! Poate tot așa ar trebui să facem cu politicienii. Dar nu eu, de unul singur, ci toți cei care am savurat această licoare creată de mintea omenească. Abia atunci am avea o democrație autentică. Nu chestia asta unde suntem mai supravegheați ca în comunism și nazism la un loc, unde ni se respectă drepturile numai atât cât le convine unora, unde putem vorbi despre anumite teme numai în șoaptă, unde putem striga, numai dacă nu ne aude nimeni.

O bere rece. De atât este nevoie ca cea mai proastă zi din viața ta să devină cât de cât suportabilă. Berea rece face minuni când arde necazul în tine ca focurile iadului. Parcă Cel de Sus dă pe tine cu o stropitoare cu apă vie! Tot de o bere rece ai nevoie când ceva se sfârșește fie că vorbim de muncă, o relație, carieră, dragoste, bani sau chiar despre viață. La urma urmei, decât să închini steagul, mai bine să ridici paharul. Aceste fiind spuse, la anul și la mulți ani!

( de Dragoș Huțuleac)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s