– …și prima oară o venit războiul. Apoi evacuarea. După aia o fost tifosul și foametea. Toate astea una după alta de nu credeam că se mai termină răul. Da’ parcă tot nu ne temeam de ziua de mâine ca acuma. Na, eram și învățați cu greul de mici. Că nici bunicii noștri n-or avut, nici părinții noștri n-or avut, nici noi n-am avut. Abia voi ați avut. Noi ce aveam când scoteam capu-n lume: cotrențele de pe noi, munca și credința. Astea n-au lipsit nimănui. Știam că trebuie să muncim ca să mâncăm, să ne îmbrăcăm, să facem casă. Muncă grea, mă băiete! Și aveam credință c-o să reușim, că nu ne lasă Dumnezeu, că o scoatem la capăt. Și am ieșit la liman de fiecare dată.
Apăi când o fost tifosul, mureau câte 3, 4 oameni pe zi. N-o fost casă în sat ocolită de boală. La noi, prima oară m-am îmbolnăvit eu și mama, și de noi au avut grija ceilalți. Apoi s-au îmbolnăvit ceilalți (6 persoane n.n ) și i-am îngrijit noi. Numai bunicu a murit. Dar era și bătrân. Restul toți am scăpat.
– Și cu ce vă tratați?
– Cu ceaiuri, cu prapure de oaie, cu seu de oaie pus în lapte și când aveam, puneam și miere. Și cu multă rugăciune. Cât am fost noi bolnave, tata cu ceilalți se rugau în fiecare seară de sănătate și cât au fost ei bolnavi, noi eram seară de seară în genunchi rugându-ne să se facă bine. Dar era și credință, pe-atunci mă băiete. De aia Dumnezeu ne ajuta în toate. Că degeaba de rogi dacă nu crezi.
-Și ce crezi că o să fie cu coronavirusul?
-O să fie mai greu ca pe-atunci. Că acuma toți ne-am învățat cu binele și-am uitat sau unii chiar nici n-o simțit ce-i greul pe lumea asta. De trecut o să trecem peste. Nu toți, că suntem slabi de fire, slabi în credință, slabi în toate. Numai tari în gură am rămas. O să fie greu, mă baiete. Și nu mă tem pentru mine, că am 90 de ani, da mi-e milă de voi, de ăștia tineri, că-i păcat de tinerețile voastre. Nici căliți nu sunteți, nici nu știți ce-i greul și nici credință nu aveți, ca să sperați la mai bine. Și peste toate astea, dacă vine vremea să aveți grijă unii de alții, ma tem că mai degrabă vă mâncați, decât să vă ajutați.
(Discuția de Duminică avută cu bunica, când i-am dus un câine de care se teme și coronavirusul)
(de Dragoș Huțuleac)
Jurnal de Bucovina 
Da .Bunica are dreptate. Noi nu stim ce e greu.Eu sint nàscut in anul 1959 .Si am apucat putin din greutàtile acelor anii .Cei din generatie la fel nu cred cà are vreun rost sà enumàr greutàtile acelor vremurii. Dar pe de o parte au fost bune .Ne au càlit mai ales armata am invàtat de la bunicii multe .Nu am uitat si nu am sà uit o vorbá de a bunicului .( Bà prucule eu am ajuns de am trecut 2 ràboaie cu pàduci si foamete si alte greutàti de numai io stiu .Dar tu ce ii ajunge oare ?? Si cum or vei trece pe toate ?? )
ApreciazăApreciază
Eu m-am născut in anii ’59 si eram al 5-le-a copil la parinti. Era greu de tot. Nu aveam nici de unelea. Tata a fost prizonier 7 ani,la Odesa. Baga mana pe sun sarma ghimpata si manca grăunte si rădăcini de copaci. Păduchii ii lua cu pumnul,de pe gat si era obligat sa traga,daca nu tragea el,il împingeau ceilalti cu patul armei,in spate. El privea in jos,sa nu calce pe cadavre. Si multe alte,ne-a povestit. A sperat si a avut credință. A venit din război si nu si-a mai gasit doua surori si un frate datorita tifosului. Erau in jur de 20-30 ani. Pe bunicul deasemeni nu l-a mai gasit. Bunicul a stat mult timp intr-o groapa,pe câmp pt ca nu a vrut sa dea statului,carul cu boi(singurul lor ajutor,la câmp). Nu l-am cunoscut pe bunicu! Apoi s-a insurat si a facut 6 copii. Am crescut greu dar am invatat de la tata,sa fiu onesta,cumpatata,corecta,sa nu fur,sa nu înșel si m alte lucruri bune. Noi copiii nu le-am facut greutăți, părinților! Am plecat fiecare pe unde am putut si am ajuns oameni de buna credință. Si totusi cu toate aceste greutăți,tata a trăit 85 decani si mana 90 de ani! Odihneascase in pace!
ApreciazăApreciază
Are mare dreptate Bunica, imi aduc aminte, bunica ,mama, înainte de culcare rugăciune, dimineata la fel ,Gândul mereu la Bunul Dumnezeu Maica Domnului si Puterile Cerestii, Încercările Vieții ne dă puterea de a trece mai ușor peste tot răul din această viață trecătoare, Tot este îngăduit de Bunul Dumnezeu ,Toată Omenirea să ne trezim Fără DUMNEZEU nu facem nimic, SĂ FIM BUNI, SMERITI, MILISTIVI CU APROAPELE ,CU TOT CE NE ÎNCONJOARĂ, SA FACEM VOIA BUNULUI DUMNEZEU, SI ATUNCI BINE VA FII PE ACEST PĂMÂNT AMIN Doamne scapă-ne, ajută-ne,ocrotește-ne, Născătoare de Dumnezeu nădejdea noastră te-am câștigat de-a puterea Amin
ApreciazăApreciază
Așa este…Dar în ziua de azi nu mai găsești persoane nici macar cu un minim de credință, tinerii ăștia cu muci la nas nu mai știu să dea respect celor mai în vârstă și pentru asta ne dă Dumnezeu toate urgiile astea..
Să ne ajute Dumnezeu și să ne scape și de această epidemie…
ApreciazăApreciază