Ruga -o tulburătoare poezie scrisă de Sorin Poclitaru-

Dă-mi putere, Doamne, să mă-ntorc spre tine
Precum pruncul mamei ar veni la sân,
Ia-ți-napoi, Părinte, tot ce-ți aparține
Şi îngăduieşte-mi om să mai rămân.

Am trecut prin lume neluând nimica,
Nici averi, nici fală, totul a rămas,
Frate mi-a fost râsul, soră mi-a fost frica
Şi-nălțarea parcă doar în jos m-a tras.

Cerul tău cu oameni păcătoşi se împle,
E atâta ură, că şi-n rai e iad,
Nici nu-ți vei da seama când o să se-ntâmple
Ca-n zăpezi să plângă îngeri albi ce cad.

Ai o veşnicie, pentru mine, Doamne,
Zeci de mii de clipe când voi fi al tău,
Lasă-mi bucuria lungii aste toamne
Şi apoi vin eu singur, făr’ a-mi părea rău.

Dă-mi putere, Doamne,să mai stau cu mine,
Am atâtea lucruri încă de făcut,
Lasă-mă atâta cât pot face bine
Şi-apoi vin eu singur, dreapta să-ți sărut.

(de Sorin Poclitaru)

sorin onisor
sursa fotografiei – Sorin Onisor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s