Zilele acestea avem cu toții șansa de a fi eroi și o putem face simplu, stând acasă, lângă cei dragi. Nimic mai mult, nimic mai puțin.
Fiecare generație a avut eroii săi. Bunicii noștri au fost eroi în războaie, alții în temnițele comuniste, părinții noștri au făcut față comunismului, revoluției și ce a urmat după. Pentru că nici ce-a urmat după nu putem spune că a fost normalitate. A fost mai degrabă legea lui „care pe care”, decât capitalism.
Acum ne confruntăm cu o criză epidemică fără precedent în ultimul secol, o epidemie de coronavirus COVID-19 pe care o putem învinge mai ușor făcând…nimic. Doar să stăm în casă, să ne spălăm pe mâini, să punem mâna la gură când strănutăm și să limităm la maximum interacțiunea cu alte persoane. Sacrificii, nu glumă!
Din punctul meu de vedere, ne confruntăm cu doi dușmani mari în această perioadă. Unul dintre ei este virusul COVID-19 iar celalți suntem noi înșine. Nici nu știu care dintre cei doi este mai important. Totuși mă îndoiesc de faptul că virusul ar avea rațiune, discernămmânt și conștiință. Din acest motiv s-ar putea ca cei mai mari dușmani să fim noi înșine, care în ciuda faptului că posedăm aceste calități, am ajuns la un nivel de imaturitate și nepăsare față de aproapele nostru de-a dreptul grotesc.
De trecut vom trece cu bine de această pandemie. Nu mă îndoiesc de asta. Dar în loc să o facem în maximum 2 luni, cu un număr redus de victime, o vom face într-o perioadă mai lungă de timp, cu un număr mult mai mare de morți. Și toate astea pentru că suntem iresponsabili unii față de alții, și nu suntem în stare să stăm degeaba, la casele noastre, atunci când trebuie.
Totuși am certitudinea că după aceste luni grele și pentru mulți triste din cauza persoanelor dragi pe care le vor pierde, vom fi mult mai maturi și vom realiza cât de important este să investim în sănătate, în educație și în agricultură. Dar degeaba vom alege să investim în toate astea bani, dacă nu vom investi și resursă umană de calitate.
Cât ar fi însemnat pentru suceveni dacă în momentul de față spitalele din Vatra Dornei, din Câmpulung Moldovenesc, din Humor, Fălticeni, Rădăuți și Siret ar fi fost dotate la nivelul spitalului județean? Cam cât de bine ar fi fost dacă sistemul de învățământ ar fi format generații de indivizi cu conștiință civică, care în momentul de față ar sta în casă înțelegând pe deplin consecințele faptelor lor? Cam cât de liniștiți am fi fost în privința alimentelor dacă agricultura românească duduia atât pentru micul fermier, cât și pentru marii latifundiari?!?
Toate ca toate, dar acestă criză reprezintă un grozav moment de reflecție pentru a readuce lumea pe drumul cel bun.
(de Dragoș Huțuleac)
Jurnal de Bucovina 