Jurnal de coronavirus din Paltinu

De două săptămâni lucrez de acasă și de o săptămână am decis să-mi petrec perioada asta la părinți, în Paltinu. Cât timp funcționează internetul totul e în regulă.  După 3 zile de stat cu Miruna în casă, la bloc, am ajuns la concluzia că este cea mai bună opțiune. E nespus de greu să-i ții pe cei mici doar în casă, motiv pentru care consider că părinții de la oraș, care locuiesc la bloc și care reușesc să respecte restricțiile de deplasare fără să se strice de cap, sunt niște eroi. Aici avem măcar libertatea de a ieși în curte sau grădină. Ambele suficent de mari cât să satisfacă pe deplin nevoia de mișcare atât a Mirunei cât și a mea.  Plus destul de multe animăluțe, care pentru un copil sunt adevărate jucării vii ce-i aduc o bucurie imensă prin interacțiunea avută cu ele. Astăzi chiar ne-am permis să facem o „drumeție” pe dealul din spatele casei, convins fiind că mișcarea împreună cu razele soarelei și frumusețea naturii vor funcționa exact ca o terapie.  Imaginile din ieșeala noastră le veți găsi la finalul articolului. Sunt în ordine aleatorie și majoritatea o au ca subiect principal pe Miruna, pentru că efectiv m-a păzit ori de câte ori scoteam telefonul din buzunar, ca să nu-l folosesc cumva la alte activități decât pentru a imortaliza călătoria noastră.

Ce am învățat în aceste două săptămâni?

Am văzut că autoritățile din Suceava sunt total depășite de situație și că până în prezent pentru Spitalul Județean a făcut mai multe societatea civilă decât cei care sunt plătiți pentru a se ocupa de unitatea spitalicească și de gestionarea acestei crize. Am convingerea că autoritățile sunt la fel de depășite la nivelul întregii tări și că tot ce mai pot face ca să oprească epidemia este să facă rost de teste rapide de ordinul milioanelor și să definitiveze schema de tratament pentru Covid-19, să bage în farmacii medicamentele respective, iar noi să ne așezăm cuminți la coadă, la distanță de 2 m unul de altul pentru a le cumpăra, ca să ne putem trata acasă deîndată ce avem simptome specifice, confirmate în prealabil de un test rapid. Evident că cei în stare gravă vor avea nevoie de spitalizare, dar sunt convins că așa va dispare panica din rândul populației.

L-am mai văzut pe Papa Francisc cum s-a rugat singur în piața Sfântului Petru de la Vatican pentru încetarea epidemiei și că preoții și călugării de pe Muntele Athos au făcut același lucru o noapte întreaga, aceste două fapte stârnind ceva dihonie între ortodocșii practicanți și restul lumii, de parcă rugăciunea unuia ar fi fost mai puțin importantă ca a celorlalți și invers. Ambele gesturi sunt bine-venite în acest context și cred că în fața lui Dumnezeu au cântărit la fel de mult, după cum cred că rugăciunea practicată de orice om, indiferent de cult, religie sau cât e de păcătos are valoare similară în ochii Celui de Sus, cât timp este practicată cu un scop nobil. Și da, dacă rugăciunea aduce speranță, putem s-o practicăm cu toții, după cum ne taie capul, doar să fie făcută din inimă și cu credință. Ceva sigur se va schimba…măcar în lumea noastră lăuntrică.

L-am văzut pe Ștefan Mandachi implicându-se cu toate forțele în mai multe campanii umanitare desfășurate simultan, toate cu scopul de a ajuta sucevenii în lupta cu acest CoronaVirus, asta în timp ce unii dintre cei de la care aveam aștepări să se implice în acestă situație de criză cumpărau luminițe de Paști, iar alții se dădeau medici ca să fie testați mai repede. Ba mai mult, am credința că Mandachi va reuși să ducă la capăt tot ce și-a propus și prin el, inclusiv noi  sucevenii vom demonstra că uniți valorăm mai mult și ne descurcăm mai bine decât cei din administrația locală și județeană când vine vorba de o situație de criză.

Am văzut din partea consătenilor mei foarte multă responsabilitate fața de măsurile luate. Se stă în case pe bune și la drept vorbind, la ce gospodării și grădini au fiecare, își pot consuma liniștiți energia cu treburile pe lângă casă și dacă totuși mai rămâne ceva energie neconsumată, pot da la finalul zilei câte două ture de grădină pentru a se potoli. Sau pot să facă copii, dacă au cu cine. Rămâne la latitudinea fiecăruia. Un exemplu de seriozitate este cel mai mare magazin din sat, unde pentru a limita interacțiune dintre personal și clienți, totodată și aglomerația din magazin,  te prezinți frumos cu lista de cumpărături la ușă, o înmânezi personalului, acesta îți face cumpărăturile și se întoarce cu ele la ușă împreună cu bonul fiscal. Simplu și eficient.

Ar fi mai multe de spus despre acestă perioadă în care vedem o Românie tot mai bolnavă, nu neapărat doar de coronavirusul COVID-19,  dar completez  cu precizarea că această stare de urgență mie îmi amintește întrucatva de copilaria petrecută la Botești, când scăpa din ogradă curcanul mătușei Axânia, de nu mai vedeai picior de copil pe uliță. Mătușa Axânia nu mai are putere să țina curcani, dar dacă fecioru-său va face vreodată asta și-o să-i iasă vreun curcan pe drum, știu sigur c-o să-i spun COVID 20. Sănătate tuturor.

(de Dragoș Huțuleac)

Imagini din „drumeția” de dimineața,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s