O scurta scrisoare scrisă de o bunica pentru nepotul său, ne oferă în cuvinte simple și puține o lecție de viață importantă:
„Dragă nepoate,
Astăzi m-am gândit să-ți scriu încă o scrisoare mai scurtă și scrisă cu toc și cu cerneală. Nu am cerneală albastră dar am găsit cerneală neagră și mă gândesc să nu fie niciun bai.
Știu că nimeni nu mai folosește acum această veche unealtă, dar eu mă bucur de câte ori am prilejul să mă antrenez în ale scrisului cu instrumente rudimentare.
Este foarte trist că omenirea a renunțat la unele lucruri vechi și folositoare, care formează niște deprinderi trainice și corecte. Azi trăim în secolul tehnologiei moderne, în secolul vitezei și renunțăm la liniște și lucrurile făcute cu temeinicie.”
Jurnal de Bucovina 