„Atmosfera de acum începe să semene un pic cu cea din anii 80.
Plutește un aer de dictatură în aer.
Presa a început să fie cenzurată. Cenzura e direcționată politic. Sînt închise site-uri critice la adresa puterii, pe pretext de răspîndire de știri false. Cine hotărăște că sînt știri false? Cei care dețin puterea. Fix la fel cum, pe vremuri, Europa Liberă era interzisă de comuniști.
Mai mult de-atît, este o discrepanță din ce în ce mai mare între realitate și ce se rostește solemn pe gură în mod oficial. Propaganda capătă dimensiuni triste, ca pe vremuri, cu producția de porumb la hectar. Cît trebuie să raportăm? Cît e nevoie, tovarășe comandant suprem.
Oamenii simt că nu e bine. Oamenii simt că e o diferență flagrantă între ce este și ce se spune. În anii 80, România din vorbe mai avea un pic și depășea Elveția la nivelul de trai. Realitatea era că rafturile magazinelor erau goale.
Românii se uitau, comparau, dădeau neputincioși din umeri și băgau capul în pămînt. Fără să protesteze, pentru că românii nu protestează. Rezistența la ei este tăcută, umilă. Ei se fac că ne conduc. Noi ne facem că-i ascultăm și că-i credem. Ce e în mintea noastră, altă mîncare de pește. Ei ne asupresc. Noi ne pișăm pe ei. Dar doar în gînd.
La fel și acuma. Presiunea autoritariană este din ce în ce mai explicită. Nici măcar nu se mai ascund. A început să le placă. Și au început să-și dea seama că lumea nu opune rezistență. Deci, ca în anii 80. Azi o restricție. Mîine un abuz. Poimîine, și răspoimîine, și răspoimîine, o minciună gogonată, spusă cu față solemnă, de milițian mulțumit de el însuși și de minciunile lui solemne.
Ei se laudă că sîntem miezul Uniunii Europene. Lumea vede că sîntem niște slugi pe care stăpînii noștri Germania și Austria le cară cu bouvagonul și îi tratează ca pe niște vite. Nu contează. Important e discursul oficial.
Ei se laudă că sînt cei mai democrați și mai legali. Dar abuzurile sînt la ordinea zilei. Au ajuns să aibă asemenea tupeu încît să declare explicit: Parlamentul nu există. Da, cum să nu. Ca pe vremuri, Marea Adunare Națională.
Ei se laudă că țin totul sub control și că e bine. De fapt, singura ramură fruntașă în producția agricolă de țepe este cea privind numărul de amenzi. De departe cel mai mare pe cap de cetățean furajat din toată lumea asta. Atîta știu. Să fie milițieni. Atîta pot. Solemni și butucănoși și lipsiți de cel mai elementar bun simț la adresa omului obișnuit.
Bătrînii? Niște poveri. Îi băgăm la izoletă, la spitalul de carton, construit de brațul economic al stăpînilor noștri, multinaționalele. Propagandă de cea mai joasă speță. Dar care funcționează. Uite ce pereți de carton frumoși. Uite, le-am pus și geamuri false.
Ăștia sîntem. Ne place. Beți încet, că-i rece. Mîine să nu uitați să aduceți și funie și săpun de-acasă, că avem o treabă cu voi.”
(sursa: facebook Mirel Palada)
Jurnal de Bucovina 