După 3 săptămâni de „rătăcire” prin Suceava, ne-am întors în Paltinu. De data aceasta popasul va fi scurt: cât să ne încărcăm bateriile și să ne jucăm pe săturate în fânar. În Suceava n-avem de nici unele: nici fânar, nici redresor pentru bateriile sufletului, nici livadă, nici aer curat. E drept că ne avem unii pe alții și asta suplinește celelalte lipsuri, dar e al naibii de frustrant să nu te poți bucura de natură și experiențele pe care ți le oferă aceasta decât în weekend-uri.
Am ajuns pe la ora 14. Miruna a stat în casă exact 20 de minute, cât am schimbat-o și i-am dat ceva să mănânce. Și da, a mâncat mai bine decât toată săptămânile astea, deși o durea inclusiv un dințuc. De atunci stă afară și se joacă cu bunică-sa. Afară am ales și eu să stau ca să-mi umplu plămânii de sănătate. Și ca aerul curat să circule mai bine, am băut și 3 păhărele de afinată. Altă viață! Totul curge… O viață tihnită în care cumva, nu știu cum, ai timp de toate: și de tine, și de copil, și de gospodărie, și de serviciu. Eu dau vina pe liniște! O fi de la afinată?!?
Oricum, în astea câteva ore de când stau în bătătura casei părintești, mi-a devenit clar că bunicii sunt pentru nepoți sursă de înțelepciune, iar nepoții pentru bunici sunt sursă de viață.
de Dragos Hutuleac
Jurnal de Bucovina 